Istoricul Lavinia Dumitrașcu pregătește o expoziție inedită de păpuși, din colecția personală, ce va fi vernisată înainte de Ziua Copilului

Este o păpușă veche, cred că interbelică, și are iconiță și mâinile împreunate spre rugăciune, și stă în genunchi. Și voiam să-ți mai arăt o păpușă care mie mi-a plăcut foarte mult. Seamănă foarte mult cu mama mea. Mama mea era jumătate ucraineancă și, dacă mă uit în pozele ei din tinerețe, este exact așa!

Mai am acasă, o s-o aduc atunci, este foarte mică, poate cea mai veche păpușă pe care o am. O am de la o fostă studentă a tatălui meu și mi-a spus că are în jur de 100 de ani.

Pentru cercetătorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, Lavinia Dumitrașcu, această expoziție este puntea care o leagă de anii copilăriei, de îmbrățișările bunicilor și de zâmbetele părinților.

Fiind prima nepoată la trei rânduri de bunici și la opt unchi și mătuși, toată lumea îmi luapăpuși și ursuleți. Aveam o colecție întreagă de ursuleți și le puneam la capul patului, le înșiram și le învățam povești și poezii. Și îi chemam și pe bunici să le spună poezii, să-mi învețe păpușile poezii. Așa învățam și eu…  Avem și bebeluți aici, care dorm. Pe Anna Kareninaam primit-o anul trecut de ziua mea. O avem și pe domnișoara aceasta, îmbrăcată în voal și în albastru. Mie mi se pare că e rusoaică, undeva dintr-un ținut de gheață.