„Împreună pentru o viață mai bună în Castelu” – Peste 100 de copii dintr-o comunitate săracă, înscrişi la şcoală datorită acestui proiect
Publicat de , 31 ianuarie 2023, 17:42
În comuna Castelu trăiesc mai mulți romi turci, familii cu mulți copii care nu știu să citească și să scrie. Din ușă în ușă au umblat reprezentanţii Asociației Reality Check pentru a convinge părinții să-și trimită copiii la școală. Au gândit și un plan de acțiune pentru diminuarea sărăciei prin servicii sociale, de educație, sănătate și dezvoltare comunitară, intitulat „ Împreună pentru o viață mai bună în Castelu”.
Anul trecut, la Castelu, echipa Asociației Reality Check, împreună cu angajații primăriei și ai școlii, au înscris la clasa pregătitoare 102 copii cu vârste cuprinse între 6 şi 10 ani, identificați într-o comunitate săracă de la marginea localității.
După 5 luni de școală, cele mai mari progrese sunt legate de pronunțarea corectă a unor sunete și cuvinte în limba română, căci dialectul în care vorbesc acasă este horahai.
Redactor: Ești în pauză?
Elev: Da.
Redactor: Şi îți plac pauzele la școală?
Elev: Da.
Redactor: Ce faci tu în pauză? Mănânci pachețelul?
Elev: Da.
––
Redactor: Îmi place pulovărașul ăsta mov, de unde-l ai?
Elev: Nu știu.
Redactor: Așa te îmbraci tu când vii la școală?
Elev: Da.
Redactor: Ce faci la școală? Ai învățat să citești?
Elev: Da.
Redactor: Uite, ce scrie acolo?
Elev: Urs.
Redactor: Şi mai sus?
Elev: Pește.
Cristina Dan este învățătoare a uneia dintre cele patru clase pregătitoare destinate acestor copii:
„Ei se numesc horahai, vorbesc cu un dialect, preponderent turcă, dar mai au strecurate și cuvinte de origine romani. Bariera de limbă a fost problema numărul unu, cu greu remediezi un copil care nu înțelege ce-i spui, cu greu poate să facă teme la școală un copil care nu înțelege ce teme trebuie să pună în practică, dar comunicăm ușor, ușor: învăț eu turcă, ei – română, pe lângă mine, și așa ne ne împărțim lucrurile.“
Redactor: Efectivul, într-o clasă, cât înseamnă?
Cristina Dan: „În mod normal, sunt între 22 – minim 25 – maxim. Noi avem o derogare de la minister, pentru că sunt destul de dificili copilașii și avem un maxim de 16 copii, în fiecare clasă. Deci sunt 4 clase pregătitoare, a câte 16 elevi. Toți sunt de etnie, toți sunt copii care n-au fost niciodată la grădiniță, care au probleme financiare acasă.“
Redactor: Noi suntem acum într-o clasă pregătitoare. Ce vârste au cei 15 copii de aici?
Cristina Dan: „Cel mai mic are 6 ani, proaspăt împliniți, cel mai mare – 10 ani deja împliniți. Diferențele se simt la oră, deci lucrul diferențiat e un lucru pe care îl facem la fiecare oră.“
Redactor: Dacă ar fi să vorbiți despre salturile lor, ce au reușit ei să învețe?
Cristina Dan: „Am început școala anul ăsta, deci ei practic sunt la școală de 6 luni de zile. Ce au reușit ei să învețe sunt de foarte multe ori cuvinte de bază, un limbaj de bază. Sunt uimită când ei formulează o frază în limba română. Îl pun să repete, că nu sunt convinsă că e chiar în limba română. Cam asta – cuvinte uzuale.“
Redactor: Aveți copii la școală?
Părinte: Trei am.
Redactor: Şi le place la școală?
Părinte: Le place!
Redactor: Câți ani au?
Părinte: Unu – 13 ani, unu are 11 ani, unu – 10 ani.
Redactor: Au mers dintotdeauna la școală?
Părinte: Da.
Redactor: Ştiu să citească, să scrie?
Părinte: Ştiu puţin.
Redactor: Da’ dumneata ştii?
Părinte: Aaa, nu ştiu!
Redactor: Câți ani ai?
Părinte: 32 de ani. Şi am 6 copii!
––-
Redactor: Aveți copii la școală?
Părinte: Da, da, da, trei!
Redactor: Şi au învățat să scrie, să citească?
Părinte: Da, da, da.
Redactor: Vă învață și pe dumneavoastră să citiți, să scrieți acum, dacă merg ei la școală?
Părinte: Da.
În reușita proiectului „Împreună pentru o viață mai bună în Castelu“ s-au implicat mai multe asociații și fundații cu finanțare din Islanda, Liechenstein și Norvegia, cu susținerea Primăriei Castelu.
Viceprimar Antoaneta Prodan:
„De la Primărie am reușit să fac o echipă foarte bună, pe social și medical. O familie vulnerabilă, când statul îi dă ajutoare, respectă legea. Da, are mulți copii, are grad de sărăcie mare, la primărie vine și se plânge că n-are, n-are, n-are, n-are și atunci cauți soluții. Hai să vedem ce putem face! Componenta educațională trebuie să fie prima. Adică dacă îți dai copiii la școală, primești! Sunt legate una de cealaltă. Dacă lipsește educația, sănătatea are de pierdut. Dacă lipsește educația, socialul are de pierdut. Toate sunt legate una cu cealaltă.“
Redactor: Liliana Fustanela / Editor online: Alina Enache / Foto: Liliana Fustanela
