Anaid Tavitian: Graiul matern înseamnă dragostea și căldura oricărei mame pentru copilul ei

Publicat de Doina Sirbu, 13 octombrie 2022, 09:44

În săptămâna în care sărbătorim Ziua Limbii și Culturii Armene, teatrologul și scriitoarea Anaid Tavitian, cea care a fost timp de patru decenii secretarul literar al Teatrului de Stat Constanța, ne povestește despre primele cuvinte, prima rugăciune și primele sfaturi în limba armeană primite, ca o moștenire de suflet, de la bunici și părinți.  

Limba armeană este graiul matern al teatrologului constănțean Anaid Tavitian. Este firul de mătase ce o leagă simbolic de membrii familiei sale, de comunitatea, de tradițiile și străvechea cultură armeană. Este limba celui mai duios alint și celei mai sonore rugăciuni, Tatăl Nostru, ne-a mărturisit cu emoție cea care timp de 41 de ani a fost  secretarul literar al Teatrului de Stat Constanța, Anaid Tavitian.

Rep.: Ce amintiri dragi va leagă de rostirea limbii materne, cum vă alinta bunica, cum sunau sfaturile părinților dumneavoastră în limba armeană, vă mai amintiți?

Anaid Tavitian: Sigur că da! Limba armeana este limba în care mi-au fost cântate cântece de leagăn. Este limba în care am învățat primele poezii și prima rugăciune: HAIR MER-Tatăl Nostru. Bunica mea maternă mă alinta spunându-mi „imin anusig ahcigas” -dulcea mea fetiță. Bunica și părintii mei mi-au sădit valorile călauze ale vieții: modestia (hamestutiun), demnitatea (arjanapatvutyun) și iubirea de oameni (mardasirutyun).

În săptămâna în care este celebrată Ziua Culturii și a Limbii Armene, Anaid Tavitian ne vorbește cu nostalgie despre graiul matern, ca despre o extensie a dragostei oricărei mame pentru pruncul  ei.

Ce este mai frumos pe lumea asta decât mama, dragostea mamei, și atunci și limba română și limba armeană înseamnă pentru mine MAMA, înseamnă dragostea și căldura mamei, a mai completat Anaid Tavitian.

Scriitoarea și teatrologul Anaid Tavitian, un simbol de demnitate și de dăruire pentru profesia sa, iubește Dobrogea și peisajele sale în culori, lumini și miresme unice.

Anaid Tavitian: Sunt mândră că m-am născut la Constanța, în Dobrogea. Dobrogea  este un tărâm cu o vitalitate  uimitoare, cu o istorie seculară, fascinant   prin formele pline de culoare, mereu schimbatoare ale peisajelor; este un model de convietuire interetnică. Cred că în Dobrogea orice asperitate se topește mai ușor fiindcă soarele reflectat în Mare, încălzește inimile și luminează într-un fel aparte chipurile oamenilor.

După atâtea întâmplări trăite în cei  41 de ani dedicați Teatrului, ca secretar literar, și cu atâtea amintiri de suflet, Anaid Tavitian a ținut să le prezinte în cărți, iar acum lucrează la al șaptelea volum. Autoarea ne spune că această carte va fi ca un album de amintiri si va reconstitui alte pagini de istorie  teatrală la Pontul Euxin, dedicat unor familii de artiști ai dramaticului constănțean și ai Teatrului de Păpuși Constanța:familia actorului George Stancu si a actorului Dromihete Ghiman. Volumul va fi lansat anul viitor.

Rep.: Cum ați reușit să țineți vii atâtea întâmplări trăite în cele patru decenii de activitate la Teatrul de Stat Constanța pe care, mai apoi, le-ați așternut în pagini de carte?

Anaid Tavitian: Vă mărturisesc că este în primul rând o memorie afectivă, e o memorie sentimentală! Fiecare om cu care am vorbit, cu care m-am întâlnit și cu care am colaborat se fixează în sufletul meu și în inima mea! Și de fiecare dată când le rostesc numele parcă îi am în fața ochilor! Memorez evenimente, premiere, spectacole, replici! Sigur că am bunul obicei, ca orice secretar literar să îmi notez în fișe, pe care le-am înmulțit de-a lungul timpului, în care am notate lucruri pe care le-am considerat importante!

Pentru tinerii dobrogeni, Anaid Tavitian are un mesaj!

Anaid Tavitian: Să iubească acest tărâm solar care prin frumusețea naturii, prin bogația spirituală și materială, este ca un far pentru inspirație și creativitate. Cu sufletul, cu mintea și prin fapte să păstreze și să îmbogățească această zeste!

Redactor – Silvia Pascale / Redactor online – D. Sîrbu / Foto – arhivă personală, Facebook