WWF România: Viza, o specie de sturion, a dispărut din Dunăre; cega şi nisetrul, ameninţate

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 22 iulie 2022, 11:22

O specie de sturion a dispărut din Dunăre, iar celelalte sunt pe cale de dispariţie, odată cu pierderea continuă a biodiversităţii apelor dulci şi degradarea râurilor de pe tot globul, esenţiale pentru oameni şi natură, relevă raportul naţional privind infracţionalitatea contra speciilor sălbatice, publicat vineri de WWF România.

În ciuda politicilor ambiţioase de protejare a speciilor de sturioni în Europa, inclusiv Planul de Acţiune Paneuropean pentru Sturioni acceptat de Convenţia de la Berna şi Directiva UE privind habitatele, statutul sturionilor continuă să se înrăutăţească pe tot continentul.

Şapte dintre cele opt specii europene au fost deja listate ca fiind pe cale critică de dispariţie. Acum cega, cel mai mic sturion de apă dulce, a fost mutat într-o categorie superioară de ameninţare – şi este clasificat oficial ca fiind pe cale de dispariţie.

O specie, viza, a fost declarată acum dispărută în Dunăre, ultimul refugiu al speciei în UE, marcând dispariţia rară a unei specii protejate de Directiva UE privind habitatele pe întreg teritoriul Uniunii. De fapt, după ce Directivele Păsări şi Habitate au intrat în vigoare în 1979 şi 1992, până acum, doar o specie de păsări şi o subspecie de ibex dispăruseră în UE.

„Speciile de sturioni sunt legate de cultura şi bucătăria noastră. Timp de secole, ei au susţinut comunităţile de pescuit de pe tot continentul, dar acum viitorul lor în Europa atârnă de un fir de aţă. Pierderea vizei din Dunăre demonstrează urgenţa implementării Planului de acţiune paneuropean pentru sturioni, inclusiv măsuri de asigurare a migraţiei în amonte şi în aval. Nu există scuze pentru lipsa actuală de acţiune şi niciun alt vinovat: dacă guvernele din Europa şi instituţiile UE nu acţionează acum pentru a restabili conectivitatea râurilor şi pentru a proteja şi restabili habitatele de sturioni din râurile cheie, dispariţia altor specii de sturioni va fi răspunderea lor”, a declarat Beate Striebel-Greiter, WWF Lead, Global Sturgeon Initiative.

La rândul său, Cristina Munteanu, liderul iniţiativei pentru sturioni de la WWF România, apreciază ca fiind îngrijorător faptul că viza este recunoscută oficial ca dispărută din Dunăre, iar cega a ajuns în rândul speciilor ameninţate.

„Iar nisetrul, din informaţiile pe care le avem, are toate şansele să urmeze calea vizei! Toate acestea arată necesitatea realizării unui plan de acţiune naţional în România, negociat cu toţi deţinătorii de interese cheie şi care să abordeze în mod integrat toate ameninţările. Succesul punerii în aplicare a unui astfel de plan însă, depinde de angajamentul ferm şi susţinut al celor care îl vor agrea ca şi de alocarea de resurse şi fonduri suficiente, care să fie utilizate cu chibzuinţă”, a subliniat ea.

Peste tot în lume, sturionii se confruntă cu o multitudine de ameninţări, inclusiv braconajul pentru comerţul ilegal cu caviar şi carne provenită de la indivizi din sălbăticie, barajele hidroenergetice care le blochează rutele de migraţie, exploatarea nesustenabilă de nisip şi pietriş care le distruge zonele de reproducere şi duce la pierderea habitatului.

Prin urmare, măsurile de repopulare în sine nu vor fi sustenabile dacă măsurile de conservare în paralel nu abordează şi aceste cauze ale declinului într-un mod holistic, ţinând cont de cunoştinţele disponibile la nivel genetic, biologic şi ecologic.

Potrivit raportului, toate cele 26 de specii de sturioni şi peşti cu padelă rămase sunt ameninţate cu dispariţia conform actualizării Listei roşii a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), care a confirmat dispariţia peştelui cu padelă chinezesc şi dispariţia în sălbăticie a sturionului de Yangtze, precum şi creşterea nivelului de ameninţare pentru alte şapte specii de pe glob.

Noua evaluare, efectuată de membrii Grupului de Specialişti în Sturioni (SSG) IUCN, a constatat că aproape două treimi din speciile de sturioni şi peşti cu padelă sunt în pericol critic. Aceasta subliniază pierderea continuă a biodiversităţii apelor dulci şi degradarea râurilor de pe tot globul, care sunt esenţiale pentru oameni şi natură.

„Eşecul lumii de a proteja speciile de sturioni este o acuzaţie îndreptată spre guvernele de pe tot globul, care nu reuşesc să-şi gestioneze în mod durabil râurile şi să îşi respecte angajamentele de a conserva aceşti peşti emblematici şi de a opri pierderea globală a naturii. Aceste evaluări şocante – dar din păcate nu surprinzătoare – înseamnă că sturionii îşi păstrează titlul nedorit de cel mai ameninţat grup de specii din lume”, a spus Arne Ludwig, Copreşedintele Grupului de Specialişti în Sturioni IUCN.

Totuşi, în ciuda imaginii de ansamblu deprimante, există câteva uşoare licăriri de speranţă, se arată în raport. În timp ce subpopulaţia de viză din Marea Aral a dispărut de mult şi populaţiile din Marea Azov şi Marea Caspică au scăzut, au existat câteva observaţii recente de pui de viză în râul Rioni din Georgia. Aşadar, extinderea recentă a unei zone protejate pentru sturioni în Rioni şi Marea Neagră adiacentă este acum de o importanţă şi mai mare.

În plus, după 30 de ani de repopulare, prezenţa puilor de sturioni adriatici – o specie despre care se credea că ar fi dispărut în sălbăticie – a fost documentată în Italia, în timp ce nişte sturioni incredibil de rari, Amu Darya, au fost găsiţi în Uzbekistan, sugerând că aceste populaţii încă se reproduc natural şi ar putea renaşte.

Între timp, există ştiri mai îmbucurătoare peste Atlantic, unde eforturile de conservare pe termen lung din America de Nord au dus la stabilizarea şi creşterea uşoară a populaţiilor de sturioni, inclusiv sturionii albi din râul Fraser din SUA.

„Aceste succese arată că putem inversa declinul speciilor de sturioni, atâta timp cât instituţiile şi guvernele acordă prioritate conservării lor şi îşi unesc forţele cu comunităţile şi ecologiştii pentru a aborda ameninţările la adresa lor şi a râurilor lor. Prin salvarea sturionilor, vom salva mult mai mult, pentru că îmbunătăţirea sănătăţii râurilor în care trăiesc sturionii aduce beneficii tuturor oamenilor şi habitatelor care se bazează pe ele”, a declarat Paolo Bronzi, preşedintele Societăţii Mondiale pentru Conservarea Sturionilor (WSCS).

WWF, IUCN şi Societatea Mondială pentru Conservarea Sturionilor (WSCS) lucrează cu o diversitate de parteneri pentru a proteja aceste specii prin cercetare ştiinţifică, creşterea gradului de conştientizare şi implicarea directă în proiecte de conservare, pentru a reduce decalajul dintre ştiinţă şi management.

„Solicităm în unanimitate statelor din aria de distribuţie a sturionilor şi ţărilor consumatoare să nu mai închidă ochii cu privire la dispariţia sturionului şi să implementeze soluţiile despre care ştiu că pot ajuta la salvarea acestor specii emblematice. Avem de ales: să creăm un viitor cu populaţii de sturioni înfloritoare şi râuri şi comunităţi sănătoase sau să rămânem cu politicile eşuate de astăzi şi să ajungem cu râuri şi cu sturioni pe moarte”, a transmis Striebel-Greiter.

Lista roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), creată în 1964, reprezintă inventarul cel mai complet al stării de conservare a speciilor de animale şi plante, fiind cel mai bun indicator al stării biodiversităţii mondiale.

Înfiinţată în anul 1961, WWF este una dintre cele mai importante organizaţii internaţionale care derulează proiecte pentru conservarea naturii, în peste 100 de ţări. Misiunea WWF la nivel global este să oprească degradarea mediului înconjurător şi să construiască un viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura.

Sursa – Agerpres