Ziua Internaţională a Arhivelor | Dr. Constantin Cheramidoglu, istoric: „Particularităţile arhivelor dobrogene provin din specificul istoriei acestui ţinut“

Publicat de , 9 iunie 2022, 11:35

Astăzi, de „Ziua Internaţională a Arhivelor”, vorbim despre „comori“ ascunse în filiala Constanța a Arhivelor Statului,  de la documente tehnice, la cele istorice, descoperite și povestite de fostul director Constantin Cheramidoglu, într-un interviu realizat de Cecilia Pătrăhău. 

Ce particularitaţi au arhivele din Constanţa?

Particularităţile arhivelor dobrogene provin din specificul istoriei acestui ţinut. Aflat la marginea Imperiului Otoman, ţinutul dobrogean a fost în secolele XVIII-XIX scena unor războaie între Rusia şi Turcia, ceea ce a dus la distrugerea repetată a oraşelor dobrogene. După fiecare război Constanţa prezenta călătorilor ruinele fostelor clădiri comerciale şi admnistrative, populaţia se refugia din calea ocupanţilor şi, în aceste condiţii, şi arhivele sufereau. Aici este explicaţia că, faţă de alte regiuni istorice ale ţării, în Constanţa (şi în Dobrogea, de altfel) avem documente de arhivă doar de la anul 1860, an când, odată cu inaugurarea căii ferate Constanţa – Cernavoda şi a lucrărilor de modernizare a portului Constanţa, putem vorbi de naşterea oraşului modern Constanţa. O mare parte a arhivelor fostei administraţii otomane din Dobrogea s-a retras în timpul războiului din 1877 în Bulgaria, unde se mai păstrează şi acum. Atunci când noua administraţie românească a oraşului Constanţa, după 1878, a dorit să înceapă sistematizarea oraşului, a căutat planul oraşului la Istanbul, acolo unde a fost trimis viceprimarul Ali Cadâr, pentru a aduce o copie a acestuia.

Altă particularitate a arhivelor constănţene ţine de specificul portuar al oraşului; de aici prezenţa arhivelor legate de instituţile implicate în construcţia portului, în comerţul maritim derulat pe aici, (întreprinderi de exploatare portuară, de construcţii hidrotenice, companii de navigaţie româneşti sau mixte), dar şi a arhivei Canalului Dunăre – Marea Neagră, o altă construcţie unică în spaţiul românesc.

Ce comori ascund, având în vedere că suntem un oraş cosmopolit şi multicultural?

Ca toate oraşele porturi de la Marea Neagră, oraşul Constanţa a avut de la început o populaţie diversificată etnic şi aceasta se reflectă şi în documentele de arhivă păstrate până astăzi. Cercetătorii pot vedea astfel documente create de comunităţile greceşti, musulmane sau germane ce au trăit aici. La Cernavoda a existat, de la sfârşitul secolului XIX, prima fabrică de ciment Portland din această parte a Europei, a cărei arhivă, în cea mai mare parte scrisă în limba franceză – firma fiind belgiană – se păstrează până astăzi.

Pe de altă parte, Constanţa devenind o destinaţie de vacanţă preferată de elita societăţii româneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea, prezenţa la Constanţa a artiştilor din epocă era ceva normal. Aici au dat concerte artişti renumiţi, precum George Enescu, la sala Elpis în anul 1930, soţii Bulandra, Gr. Vasiliu-Birlic şi mulţi alţii, mai ales după ce s-a construit în anul 1927 teatrul Tranulis. Apoi portul Constanţa avea o gară maritimă, prin care treceau pasagerii ce veneau cu vapoarele aici, printre ei aflându-se şefi de stat, prim miniştri (precum Venizelos al Greciei în anul 1931), savanţi şi personalităţi ale vremii, ca Rabindranath Tagore şi mulţi alţii. Documentele de arhivă vorbesc despre prezenţa în Portul Constanţa a marilor transatlantice ce făceau cursa Constanţa – New York, dar şi a vaselor militare din Marea Britanie, Franţa, Grecia, Turcia sau Iugoslavia.

O istorioară:

Acum aproape 30 de ani, lucram la inventarierea arhivistică a fondului de arhivă rămas de la filiala din Constanţa a Băncii Româneşti, care avusese sediul în clădirea unde mai târziu s-a instalat Direcţia Agricolă a judeţului Constanţa (ce există şi astăzi cu o denumire actualizată). Am ajuns astfel la un dosar a cărui copertă din carton gros (cum se făceau bibliorafturile pe vremuri) avea o gaură în mijloc. Incitat, am căutat să văd de la ce provenea şi desfăcând cartonul am ajuns la un glonţ de revolver. Explicaţia se lega de istoria acelei clădiri – aici fusese sediul Securităţii la Constanţa în anii 1949 – 1951, când banca fusese lichidată. Arhiva fusese depozitată la subsolul clădirii şi probabil, tot aici se desfăşurau şi unele anchete asupra celor consideraţi reacţionari, spioni sau alte elemente periculoase pentru regimul comunist. Fireşte, nu ştim dacă glonţul tras acolo, şi care s-a înfipt într-un dosar din arhivă, era menit să ucidă pe cineva sau să sperie pe cel ce nu dezvăluia informaţiile căutate de anchetatori.

Interviu realizat de Cecilia Pătrăhău / Foto: Arhivă