Sărbătoarea Kıdırlez / Hıdırellez este celebrată de comunitățile de tătari și turci din Dobrogea

Publicat de Doina Sirbu, 6 mai 2022, 11:08

Kıdırlez (tătară), hıdırellez (turcă) este o sărbătoare preislamică şi se celebrează din timpuri stravechi de către popoarele turcice din Asia Centrală, Anatolia şi până în Balcani, în aer liber, de obicei lângă un izvor sau apă. La baza denumirii sărbătorii stau cuvintele „Hızır” şi „Ilyas”, numele a doi eroi mitici, patroni astronomici ai vieţii umane.

Conform calendarului Gregorian, care împărțea anul în două anotimpuri: perioada dintre 6 mai și 8 noiembrie (186 de zile), considerată vară (i se mai spune ”zilele lui Hızır”), iar între 9 noiembrie și 5 mai (179 de zile), zilele de iarnă sau ”zilele lui Kasım”). La baza denumirii sărbătorii stau cuvintele Hızır şi Ilyas, numele a doi eroi mitici, patroni astronomici ai vieţii umane. Astfel, ziua de 6 mai simbolizează începutul verii și începutul anului agricol.
Ziua de 6 mai, semnifică începutul unui nou anotimp, vara, conform vechiului calendar al popoarelor turcice, care împărţea anul în două anotimpuri.

Cu această ocazie, gospodarul scoate vitele afară din grajd, îi curaţă şi afumă atât grajdul cât şi vitele ca protecţie împotriva ochiului râu, deochiul. După slujba religioasă de prânz, cel mai în vârstă şi respectat cetăţean aprinde focul şi este primul care sare peste foc în semn de purificare. În timp ce se sare peste foc, fiecare trebuie să rostească: „… bunăstare pentru mine şi numai rele pentru necredincioşi”. După ce toți bărbaţii au sărit peste foc, aceştia se îndepărtează, femeile şi fetele rămân şi asteaptă ca flăcările să se domolească, după care încep şi ele acelaşi ritual, prima care sare peste foc, fiind cea mai în vârstă femeie.

Pentru bărbaţi se organizează competiţii speciale de lupte tradiţionale tătăreşti numite “Kureş”, iar pentru fete se amenajează leagăne decorate cu flori.

De asemenea, tot în cursul acestei zile femeile merg la cimitir pentru a-şi cinsti morţii, fac slujbe religioase, după care ies la marginea câmpului împreună cu ceilalţi membrii ai familiei şi servesc din bucatele preparate cu prilejul acestei sărbători (mayli kalakay, kozı sorpası) turta cu brânză numita şi ciorba de miel. Este momentul în care se spun legende, proverbe şi zicători. De asemenea, fiind prilej al bucuriei se cântă şi se dansează pe muzica tradiţională.

Redactor – Ghiulşen Ismail-Iusuf/Foto – arhivă personală