INTERVIU | Pictoriţa Mihaela Calotă: „Este nevoie de o anumită stare ca să pictezi pe icoane, este nevoie de un abandon în fața creației și în fața divinității“

Publicat de , 13 aprilie 2022, 15:06

„Este nevoie de o anumită stare ca să pictezi pe icoane, este nevoie de un abandon în fața creației și în fața divinității, cumva să te dai pe tine la o parte din drumul tău. Ai nevoie  de o liniște interioară  care este un pic mai greu de dobândit în timpurile acestea, dar se poate”, afirmă Mihaela Calotă. Are 42 de ani, s-a născut la București, dar de anul trecut Constanța a devenit a doua sa casă. La „Interviul dimineții” vă propunem astăzi să cunoaștem o persoană iscusită. Mihaela Calotă pictează de la 5 ani, are și alte pasiuni compatibile  cu tot ce înseamnă creativitate, creație, manufactură.

Aveți mai multe pasiuni. Una dintre ele, pictura, există în viața dumneavoastră de când aveați 5 ani…

Mihaela Calotă: Poate că ea exista mai de mult timp, dar de atunci îmi amintesc eu. La 5 ani copiam icoanele bunicii. Sigur că pictam și desenam prințese și Albă ca Zăpada și cei 7 pitici. Apoi viața m-a dus în alte direcții. Întâi am făcut ASE-ul, dar la un moment dat nu am mai putut să neg această pasiune a mea și m-am reîntors. Am făcut Universitatea Națională de Arte București (secția pictură). Am vrut să duc pictura la nivel profesionist. În momentul actual pictez icoane pentru că așa am simțit și cumva așa aș fi venit din exterior. Eu merg foarte mult pe ce mi se arată, ce îmi aduce viața în cale. Încerc să gestionez și să îmbrățișez mesajele aduse și să le pun în practică. Și am primit mesajul că poate n-ar fi rău să pictez icoane. Și atunci m-am pus iar pe învățat, pe aprofundat tehnica, iar acum pictez icoane.

Și pentru că tot ne apropiem de sărbătorile pascale, este momentul potrivit să vorbim despre această pictură pe icoane…

Mihaela Calotă: Este nevoie de o anumită stare ca să pictezi, este nevoie de un abandon în fața creației și în fața divinității, cumva să te dai pe tine la o parte din drumul tău. Așa cum foarte frumos a spus o prietenă, nu suntem aici pentru noi, suntem aici la cheremul divinității. Și atunci să ne dăm voie să se manifeste divinitatea prin noi. Deci pentru a picta este nevoie de o anumită stare, de o anumită liniște interioară, care este un pic mai greu de dobândit în timpurile acestea, dar se poate.

Ce reprezintă creațiile dumneavoastră?

Mihaela Calotă: Reprezintă sfinți. Eu am ajuns la concluzia că acești sfinți de fapt reprezintă diverse aspecte ale stării sidice, acea stare superioară  în care într-adevăr divinitatea curge și sunt diverse aspecte ale divinității. În momentul în care pictez acel sfânt eu de fapt pictez acea stare sidică și încerc să o transmit. Persoana care se uită la icoană să simtă că poate atinge această stare. Este o tehnică complicată, adică nu o poți termina într-o oră. Se folosește tempera cu ou, pigment amestecat cu emulsie de ou și între straturile de culoare trebuie lăsat timp să se usuce. Și atunci nu poți să grăbești acest proces, pentru că se strică lucrarea.

Cât timp vă ia să finalizați o pictură?

Mihaela Calotă: Poate să dureze și o lună, tocmai din cauza acestui proces și a acestei tehnici tradiționale de pictură care nu-mi permite să mă grăbesc. Sigur, depinde și de dimensiuni. În același timp există și din punct de vedere teologic anumiți pași care trebuie parcurși atunci când pictezi o icoană. Fiecare pas în sine are o tehnică anume și nu poți sări acești pași pentru că atunci nu mai iese lucrarea.

Există un moment anume în zi pentru a vă apuca să pictați?

Mihaela Calotă: Atunci când am inspirație și când observ că am la dispoziție câteva ore. Nu este o acțiune pe care să o faci așa, pe un colț de masă când ai liber un sfert de oră, Intrarea în acea stare necesită timp și odată ce ai atins acea stare nu poți să ieși imediat.

Aveți vreo expoziție personală?

Mihaela Calotă: Nu am o expoziție personală, dar am participat la mai multe expoziții colective. Sigur că mi-ar plăcea să am și o expoziție personală însă nu depinde numai de mine. Dacă se dorește “mai de sus”… atunci va fi. Dacă nu,nu! O pictură de acest fel înseamnă că te gândești la aproapele tău.

De unde vă luați modelele, de unde vă inspirați?

Mihaela Calotă: Merg în diverse biserici și mănăstiri și observ diverse tehnici, încerc să văd ce simt când sunt în fața lor. Unde mă simt bine atunci caut să văd tehnica respectivă. Foarte bine mă simt în Biserica „Sf. Mina” din Constanța. Nu știu de ce, nici nu caut să îmi explic foarte multe pentru că sigur mintea întotdeauna vrea explicații și poate nu sunt întotdeauna realitatea. Recent am fost și la mănăstiri din țară, din Moldova, mi-a plăcut foarte mult la Voroneț. Acolo mă fascinează acel albastru specific Voronețului.

Recunosc că nu am mai văzut picturi cu foița de aur. Ați venit la noi în studio cu câteva creații ale dumneavoastră de acest gen. Cum le faceți, cât de greu se realizează?

Mihaela Calotă: Eu am avut lucrarea de licență pe foiță de aur, s-a învârtit în jurul obsesiei mele pentru foița de aur. La un moment dat ajunsesem să afirm că atunci când nu știu ce să fac pun niște foițe de aur și cumva pot să merg mai departe. Se lucrează foarte greu, pentru că foița este foarte fină, foarte subțire. Are nevoie de un anumit suport care se prepară într-un anume fel. Îmi prepar singură acest suport. Pregătirea lui necesită o zi întragă, de dimineața până seara. Nu poți grăbi procesul pentru că atunci se crapă și atunci nu am realizat nimic. Este nevoie de un anumit spațiu, de un anumit mediu. Să fie cald și umed, de exemplu, pentru a obține un efect cât mai aproape de oglindă.

Este greu să faci rost de o foiță de aur?

Mihaela Calotă: În primul rând nu se fabrică în România, există în Europa cel puțin doi fabricanți care au o calitate pe care eu o apreciez foarte mult. Pe unele le poți găsi și în magazinele pentru pictură de la noi însă eu am ales calea importului din Uniunea Europeană. Este o tehnică scumpă și din punct de vedere al materialelor, pentru că atunci când vrei să iasă ceva de calitate ai nevoie și de materiale de calitate. Și aici vorbim despre: pigmenții (care pot fi naturali sau artificiali ) care în timp să nu se deterioreze. Expunerea la lumină a pigmenților poate avea un efect asupra lor.Vorbim și despre materialele cu care alegi să vernisezi și despre foița de aur în sine. Pentru că dacă este de proastă calitate atunci eu ajung să mă enervez că nu iese ceea ce vreau să iasă.

Înainte să începem interviul mi-ați spus că pe lângă pictură mai aveți și alte pasiuni. Care sunt acestea?

Mihaela Calotă: Îmi plac uleiurile esențiale și să fac eu anumite amestecuri, propriile rețete. De exemplu, am amestecuri pentru armonie, am pentru diverse emoții pe care vrem să le eliberăm (de exemplu, furie), am amestecuri pentru abundență, pentru principalii centri energetici ai corpului. Îmi place foarte mult partea de reflexoterapie, de masaje. Merg pe ce am învățat, dar merg și pe ce simt. Totul este personalizat. Îmi place să fac și sculptură, mă atrage foarte mult acea prelucrare a pământului pentru că noi suntem pământ și ne întoarcem în pământ. Îmi place cu mâinile să prelucrez acea argilă. În principiu îmi place să fac tot ce înseamnă creativitate, creație, manufactură. Îmi place să fac cu mâinlie tot felul de lucruri care în final ajung să îi ajute pe ceilalți. Foarte important pentru mine este să mă aflu în slujba celorlalți. Îmi oferă un scop, îmi oferă împlinire și menținerea acelei stări de pace, de calm pe care apoi o pot da și celor dragi și pot contribui prin ea la binele celor din jur, al familiei, prietenilor. Dacă tu ești bine atunci poți să ai grijă și de ceilalți.

Mihaela Calotă este omul iscusit, priceput pe care l-am cunoscut astăzi la „Interviul dimineții” Radio Constanța. Vă mulțumim că ați acceptat invitația noastră!

Mihaela Calotă: Eu vă mulțumesc pentru că m-ați invitat, mi-ați oferit șansa de a mă expune și de a le arăta celorlalți cine sunt. Și pentru că se apropie sărbătorile pascale urez tuturor „Sărbători cu liniște, cu pace și cu multă lumină”!

Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto: Radio Constanţa