INTERVIU | Răzvan Pantelimon, Doctor în Științe Politice: „Acest tip de învățământ online are niște consecințe mai ample pe termen lung pentru că dezvolți o anume comoditate“

Publicat de Doina Sirbu, 26 ianuarie 2022, 13:48

Pandemia de coronavirus ne-a demonstrat că educația mediată de tehnologii poate fi realizată, dar ne privează de interacțiune propriu-zisă, de partea de socializare, consideră Răzvan Pantelimon, Doctor în Științe Politice, lector la Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Acesta a analizat  avantajele și dezavantajele pe care le prezintă tipul de învățământ online, atât pentru studenți cât și pentru cadrele didactice.

S-au împlinit 2 ani de când studenții au început familiarizarea cu forma de învățământ online. Care sunt rezultatele?

Răzvan Pantelimon: Într-adevăr, în luna martie vom avea 2 ani de cursuri online cel puțin la Facultatea de Istorie și Științe Politice,dar majoritatea facultăților au avut această formă de învățământ. Putem spune că există și elemente pozitive și elemente negative. Pozitive – pentru că a fost un acces mai ușor pentru anumite categorii de studenți, mă refer la cei care întâmpinau probleme economice, pentru cei care nu erau din Constanța și le era mai greu să se deplaseze și să stea la cămin. Poate pentru ei a fost mai bine că au învățat de acasă. De asemenea au fost și cheltuielile mai reduse atât pentru unitățile de învățământ  cât și pentru familiile studenților. Dar cred că predomină aspectele mai puțin pozitive. Nu am avut ce face, pandemia ne-a obligat la această formă de învățământ, dar majoritatea(atât studenți cât și cadre didactice) ar fi preferat cursurile față în față. Este altă atmosferă, este alt tip de învățământ, avem alt tip de interacțiune atât noi ca profesori cu studenții cât și studenții între ei. Până la urmă viața de student reprezintă interacțiunea permanentă cu colegii, înseamnă mersul la facultate și atunci cred că s-au pierdut destul de multe: spiritul vieții de student dar și în zona de acumulare de cunoștințe. Este mai dificil în procesul online atât să predai cât și să înveți. Pe termen lung da, se văd dezavantajele și probabil că vor avea consecințe mai ales la nivelul studenților.

Din discuțiile pe care le-ați purtat cu studenții, ce ați aflat despre învățământul online? Ce a însemnat pentru ei?

Răzvan Pantelimon: Pentru unii a fost mai ușor, dar ceea ce regretă cel mai mult este absența întâlnirii fizice propriu-zise cu colegii, tot ceea ce înseamnă viața de student. Sunt studenți anul II acum care nu și-au văzut colegii sau masteranzi care au făcut tot ciclul de studii masterale(de 2 ani) fără să se întâlnească efectiv cu colegii. Îmi spuneau că uneori s-au mai întâlnit în afara universității, s-au mai întâlnit în vacanțe tocmai pentru a se cunoaște și a socializa. Acest tip de învățământ online are niște consecințe mai ample pe termen lung pentru că dezvolți o anume comoditate. Da, este mai simplu să stai acasă, în pat sau pe fotoliu și să participi la cursuri. Dar pierzi exercițiul acela al unei minidiscipline. Observ în rândul studenților (mai ales în al celor care au făcut mai mult timp cursurile online) o anume apatie, o oarecare stare de dezinteres în general. Probabil că aceasta este o  caracteristică de fapt a întregii generații, dar accentuată de aceste studii online. Îi vezi că sunt destul de retrași, rupți oarecum de procesul de învățământ. Până la urmă educația mediată de tehnologii poate fi realizată, s-a demonstrat în acești ani că putem să o realizăm, dar în același timp lipsește partea de socializare, de interacțiune propriu-zisă. Dezvoltă un tip de…nu știu dacă neapărat nepăsare, dar apare această depărtare. Participatul la cursuri este acum ca și cum ai sta și te-ai uita la televizor sau stai în fața calculatorului, te uiți la un film. În multe situații această interacțiune se face cu camera închisă. Eu insist la studenții mei să deschidă camerele și probabil că mulți dintre ei sunt destul de supărați. Dar în momentul în care ai camera închisă este normal să îți pierzi atenția. Doar asculți dar nu ești foarte atent la ce se întâmplă. Eventual mai intri pe internet pe alte site-uri, mai citești o știre sau joci un joc online. Deci se pierde contactul direct și atunci este foarte greu să păstrezi atenția activă tot timpul.

Cum a fost pentru profesori trecerea la învățământul online?

Răzvan Pantelimon: Aici a fost punctul greu pentru noi ca profesori: să reușim să stârnim această atenție a studenților. A fost un element de noutate pentru că a trebuit să ne adaptăm   tipul de predare acestor tehnologii. A fost destul de greu să te adaptezi cu diversele platforme. La acest moment, la Universitatea Ovidius din Constanța noi lucrăm pe platforma Teams, dar am lucrat și pe alte platforme. Trebuie să adaptezi și tot ce înseamnă partea de conținuturi, de prezentări, de imagini sau de ceea ce însemnau elementele pe care le proiectam. Dar ceea ce mi-a lipsit cel mai mult a fost partea aceea de feed-back. Pentru că în momentul în care comunici cu omul față în față și vezi reacția studentului, vezi din limbajul corpului dacă a înțeles sau dacă sunt lucruri neclare, dacă trebuie să insiști pe anumite elemente. Am încercat în interacțiunea online atât eu cât și colegii mei să suplinim pe cât posibil această lipsă de interacțiune prin faptul că am solicitat să se intre la cursuri cu camera deschisă. Înțelegem, sunt și conexiuni mai slabe. Dar nimic nu se compară cu privitul “ochi în ochi” al celui din fața ta și cu dialogul pe care îl aveam. De multe ori, studenților parcă le era mai incomod să vorbească online decât dacă erau față în față. Vă spuneam mai devreme că există și părți pozitive ale învățământului online: sunt studenți care au comunicat mai bine. Erau persoane timide care într-un context cu mai mult public nu ar fi vorbit. Iar în contextul online nu au mai avut timiditatea, temerile pe care le-ar fi avut în mod direct. Acest tip de predare îți permite să depășești niște granițe,niște bariere. De exemplu eu de un an și ceva predau un curs și în Chile, la Universitatea Catolică din Valparaiso. Am predat un curs acolo în sistem online, în procesul lor de internaționalizare. Ceea ce nu aș fi putut să fac în mod normal. De aceea cred că acest tip de educație  are și elemente pozitive și negative. Consider că ar fi totuși timpul să ne întoarcem și sperăm cu toții să ne întoarcem mai devreme sau mai târziu în aulă, în sălile de curs. Semestrul acesta care tocmai se încheie s-a desfășurat online, la fel și sesiunea de examinări. Vom vedea în funcție de evoluția pandemiei în care ne aflăm, iată, valul 5, dacă semestrul următor vom reuși să ne întoarcem fizic la cursuri. Măcar partea de examinări, examene finale, susțineri de licență să le avem fizic. Nu depinde de noi, sunt decizii care se iau în funcție de evoluția pandemiei.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – arhivă personală, unsplash.com