INTERVIU | Trainerul în educație financiară Georgeta Lupescu, despre cum să le vorbim copiilor despre bani
Publicat de , 6 septembrie 2021, 16:20
Copiii au numeroase dorinţe adesea costisitoare. Cei mici văd jucării,obiecte,lucruri şi vor ca părinții să le cumpere, ceea ce este normal până la un punct. Trainerul în educație financiară Georgeta Lupescu ne oferă o lecție de educație financiară pentru părinți, explicându-ne cum și de la ce vârstă să le vorbim celor mici despre bani și când este cazul să stabilim o limită.
De la ce vârstă este potrivit să le vorbească părinții copiilor despre educația financiară?
Georgeta Lupescu: Este cel mai des întâlnită întrebare pe care o întâlnesc și are două răspunsuri. Cel din literatura de specialitate, care ne indică vârsta de 4 ani. Începând cu această vârstă, părintele poate introduce în activitățile de tip joc și în discuțiile pe care le are concepte care țin de lumea economică. Să le spună ce sunt banii, de unde vin, cum se leagă de muncă, ce înseamnă să cheltui conștient, cum se leagă acest lucru de noțiunea de buget, ce este un buget, cum se întocmește, cum se respectă, ce reprezintă să economisim și de ce să economisim. Pe măsură ce copilul crește putem introduce chiar și noțiuni despre antreprenoriat. De asemenea, putem vorbi copilului despre generozitate sau, și mai bine, putem să-i arătăm generozitatea.
Părintele trebuie să găsească și modalitatea cea mai ușoară prin care copilul să înțeleagă noțiunile financiare, iar forma jocului ați spus că ar fi cea mai ușoară…
Georgeta Lupescu: Sub forma jocului și sub forma discuțiilor. Am spus că am două răspunsuri. Literatura de specialitate ne spune că 4 ani este vârsta la care putem introduce concepte de specialitate. Al doilea răspuns conține o veste bună și una mai puțin bună, în același timp, și anume că facem educație financiară în fiecare zi. Apropo de cum poate părintele să vorbească în așa fel încât copilul să înțeleagă. Pentru că noi facem educație financiară zi de zi prin felul în care ne raportăm la bani, prin felul în care investim cu emoție discuțiile despre bani, prin felul în care vorbim despre bani cu familia noastră sau în cuplu. Pentru că, oricâte jocuri ne-am juca noi cu copilul încercând să-l învățăm noțiuni despre buget, de exemplu, copilul va prelua ceea ce vede în materie de comportament financiar la părinții săi și abia apoi noțiunile care țin de alfabetizare financiară.
Da, copiii văd și ne cer. Este firesc acest lucru, dar trebuie să existe o limită. Unde punem acea barieră, cum spunem copiilor ce putem să le cumpărăm și ce nu?
Georgeta Lupescu: Păi asta ține de a face diferența dintre nevoi și dorințe. Din păcate, am întâlnit și adulți care nu fac diferența între nevoile lor și dorințele lor. Putem să le vorbim copiilor despre diferența dintre nevoi și dorințe. Ce este o nevoie, ce este o dorință, care este bugetul pentru nevoi și care este cel pentru dorințe. A spune „nu“ copiilor în anumite context este un lucru foarte benefic pentru ei. A avea limite este benefic pentru educația lor și pentru educația financiară.
Și totuși, părinții, din dragoste prea mare pentru copii, fac greșeli financiare, să le spunem așa. Care este cea mai frecventă?
Georgeta Lupescu: Sunt foarte multe lucruri pe care părinții le pot îmbunătăți. De la faptul că încep prea devreme și se panichează, îi vorbesc copilului despre buget de la 2 ani și jumătate și se panichează că nu îi pot explica copilului valoarea banilor. Sau nu explică imaginea de ansamblu. Nu își fac gândirea vizibilă, cum spune un training în parenting. Nu leagă banii de muncă, nu explică de unde vin banii, nu explică cum ajung banii în bancomat. Copilul crede că acolo locuiesc banii și că sunt o sursă inepuizabilă. Provocarea cea mai mare nu este de a găsi activități pe care să le facem cu copilul, ci cea de a aduce educația financiară în viața de zi cu zi. De exemplu, putem să transformăm mersul la supermarket într-o oportunitate de a-i vorbi copilului despre bani și implicit de a face educație financiară. Cum să facem asta? Ce sumă avem alocată pentru cumpărături? Cum să ne încadrăm în sumă? Ce sumă avem disponibilă pentru cheltuielile neprevăzute? De ce avem suma aceasta? De ce alegem un produs mai scump sau unul mai ieftin?Dacă este copilul mai mare putem să îi vorbim despre cum au ajuns produsele pe raft și așa mai departe. Cred că ceea ce pot face părinții mai bine este să transforme din viața de zi cu zi, iar mersul la supermarket poate fi cea mai bună oportunitate de a face educație financiară. De asemenea, în vremurile pe care noi le trăim, copiii nu mai au oportunitatea de a exersa cu banii propriu-zis. Astăzi a cumpăra a devenit o acțiune de a trece telefonul pe deasupra unui dispozitiv de plată de cele mai multe ori, iar copiii nu mai au oportunitatea de a vedea banii, de a-i simți, de a-i pipăi, de a-i lăsa din mână. De multe ori nu mai văd închiderea ciclului de tranzacționare: primesc ceva, dar în același timp dau ceva. Iar asta are implicații mai profunde, pentru că ține și de ușurința cu care vor cheltui banii mai târziu. În momentul în care dai cu cardul sau cu telefonul, cheltui banii mult mai ușor decât atunci când trebuie să faci acțiunea de a lăsa banii din mână. Ține de principiul finalității, pentru că fiecare cumpărătură nouă are nevoie de alți bani. Și atunci când copilul este mic, de exemplu, dacă are 5 lei și își cumpără o înghețată pe care o scapă pe jos, trebuie să îi explici că pentru a lua o nouă înghețată ai nevoie de alți 5 lei. De fapt, educația financiară este despre insistență, despre persistență și despre cum o putem aduce în viața de zi cu zi.
Și totuși, cum să evităm greșelile?
Georgeta Lupescu: Principiul fundamental în educația financiară este să legăm banii de muncă. Să explicăm despre munca noastră, despre ce înseamnă munca pe care noi o facem, care este munca pe care o fac cei din jurul nostru, să îi vorbim copilului despre toate felurile existente de muncă, iar pe măsură ce cresc responsabilizarea înseamnă să le dăm lor un buget și să cheltuie banii singuri. Iar dacă greșesc, dacă cheltuie toți banii pe gumă de mestecat, să ne bucurăm. Pentru că eșecul poate fi cea mai mare oportunitate de a învăța. Pentru că învață mult mai mult din greșelile lor decât dacă le spunem noi: „Știi,nu e bine să cheltui toți banii pe gumă.“ Pe măsură ce crește copilul, putem să îi dăm anumite responsabilități pe care să le remunerăm. Aș evita aici acțiuni care țin de activitatea școlară. Am văzut din practică și nu recomand: dacă citești o pagină primești 5 lei. Copiii au felul acesta de a ne forța limitele și ajung să ne întrebe: Dacă citesc jumătate de pagină mai primesc toți banii? Nu în astfel de discuții trebuie să ajungem. Scopul este de a lega banii de muncă și anume: activități nerepetitive, ocazionale, să le remunerăm. Să le dăm 5 lei pentru că duc gunoiul din când în când sau pentru că fac patul în camera în care dorm adulții. Putem să stabilim care sunt activitățile neremunerate și care pot și acele activități pe care să le remunerăm. Și de a le da oportunitatea de a-și câștiga banii. Și mai departe de a-i cheltui, de a-i economisi.
În copilărie aveam o pușculiță foarte dragă și puneam acolo bani. Când se adunau îmi luam diverse lucruri. Cum pot economisi copiii în 2021?
Georgeta Lupescu: S-au schimbat vremurile, tentațiile sunt pe toate drumurile. Putem să economisim împreună cu copilul, putem merge împreună cu el la bancă, să-i explicăm de ce economisim, la ce ne ajută economisirea, să-i vorbim despre provocările pe care noi personal le avem ca adulți în ceea ce privește economisirea, ce putem să facem pentru a le depăși. Putem să legăm economisirea de un scop: economisim pentru o jucărie care e posibil să fie un pic mai scumpă sau pentru o bicicletă, o tabără. E util să aibă un loc unde să pună acești bani: o pușculiță, o cutie, un borcan. Dacă implicăm copilul în activitatea de decorare a cutiei sau a borcanului, va fi și mai implicat în a pune acolo banii pe care îi primește în diverse ocazii.În era electronic s-ar putea să nu mai aibă atâtea oportunități de a primi bani și atunci facem noi aceste ocazii în care ei să primească bani. Apropo de tabără: acest lucru constituie cea mai bună oportunitate de a vorbi copilului despre buget, despre ce înseamnă să întocmești bugetul plecării în tabără. Aparent e doar cheltuiala cu costul taberei, însă nu e doar atât.Înseamnă transportul, cheltuielile de pregătire,suvenirurile.O parte din sumă poate fi economisită de copil. Legând acest lucru de procesul de economisire, copilul va fi mai implicat în a economisi.Putem să vorbim frecvent la ce sumă am ajuns, de ce sumă mai avem nevoie, îmbinând noțiunea de buget cu cea de economisire. Și să nu ne fie frică nouă ca părinți să învățăm alături de copii, să ne îmbunătățim și noi abilitățile de economisire.
Dacă noi, părinții, le predăm această lecție de educație financiară de la vârste fragede, ei vor devein adulți responsabili?
Georgeta Lupescu: Sunt foarte multe studii care leagă succesul financiar din viață de vârsta și de modul în care facem educația financiară. Deci, cu toată inima, răspunsul este “DA”!
Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto: Lili Sumănaru
