În această perioadă, stațiunea Mamaia împlinește 115 ani de la inaugurare

Publicat de Doina Sirbu, 24 august 2021, 09:02

În această perioadă, stațiunea Mamaia împlinește 115 ani de la inaugurare. De-a lungul timpului a trecut prin diverse etape, începând cu „băile de la Mamaia“ și până la hotelurile de astăzi.

A traversat cele două războaie mondiale și perioada comunistă, timp în care a continuat să evolueze. Despre acest subict a vorbit istoricul Răzvan Raul.

În urmă cu 115 ani se inaugura staţiunea Mamaia. Cât de necesară era această staţiune atunci?

„Având în vedere că extinderea portului spre sud unde s-au amplasat instalaţiile pentru exportul de petrol care ajunseseră la 40 de metri de Băile de la Vii, impunea astfel mutarea stabilimentul de Băi la Mamaia, din iniţiativa vizionarului primar Ion Bănescu. Întrucât staţiunea Mamaia era aşezată, ca şi astăzi, de altfel, la o distanţă aproximativă de Constanţa de 6 km, iar acest lucru lega într-un fel, hai să spunem obligatoriu, de Constanţa, de localnicii din Constanţa, cei care doreau să vină să se bucure de apa mării şi de nisipul fin al Mamaiei. Pe de altă parte, primarul Ion Bănescu a văzut  posibilitatea şi oportunitatea staţiunii, pentru că dintr-un început, staţiunea a devenit una pentru elite, dar nu doar pentru elitele care veneau să se bucure de aerul marin, ci chiar pentru o ulterioară evoluţie  teritorială şi chiar o dezvoltare”, a declarat Răzvan Raul.

În jurul staţiunii Mamaia s-au ţesut diferite legende! Ne puteţi spune una dintre ele?

„Povestea aceasta frumoasă a Mamaiei ne duce cu gândul la o femeie, spune povestea, provenită din Moldova, într-o perioadă în care exista o luptă permanentă pentru recâştigarea, ca să spunem aşa, a drepturilor şi a identităţilor. Se spune că această femeie era soţia unui viteaz român, care, în timpul luptelor a fost ucis de turci, în perioada destul de tulbure aflată pe teritoriul Dobrogei. Datorită vitejiei, dar şi a frumuseţii sale, această doamnă care avea o fiică tot atât de frumoasă, a fost omenită cu diferite daruri din partea Sultanului. În acelaşi mod, se spune că într-una din zile, această doamnă care se afla singură pe malul mării, a observat cum pe malul mării s-a apropiat o barcă în care se aflau foarte mulţi soldaţi turci. Fiind răpiţi de frumuseţea acestei moldovence, turcii nu au stat pe gânduri şi au luat-o pe această frumoasă doamnă. Însă, fiica ei, căreia îi spunea Mamaia, văzând că mama ei e luată, a început să strige: Mamaia, Mamaia, Mamaia! Desigur că barca înainta din ce în ce mai mult în larg, şi, speriată de această  situaţie, fetiţa a început să se roage la Dumnezeu ca acesta să săvârşească o minune şi în locul apelor învolburate să se ridice o punte de nisip care să facă legătura şi să îi aducă mama înapoi. Însă, iată că, povestea spune că femeia dispăruse ca prin farmec.  Strigătul fetiţei: Mamaia, Mamaia!, a rămas ca în timp şi legenda spune că, de fapt, puntea e mama fetiţei”, spune Răzvan Raul.

Una dintre clădirile emblematice ale staţiunii este Castelul Reginei Maria. Ce ne puteţi spune despre această clădire?

„Ca urmare a documentelor cercetate, Clubul Castel, pentru că aşa purta această denumire, actualmente Castelul Regal, este, de fapt, o apreciere pe care Primăria oraşului Constanţa a arătat-o marelui om de stat, Tache Ionescu, în 1922, după primul ministru al ţării, Tache Ionescu, trecuse la cele veşnice. Locul unde se află terenul a aparţinut familiei Tache Ionescu. Iată, că acest teren a devenit, ulterior, o locaţie pe care Regina Maria a dorit-o. De aceea, şi documentele vorbesc, în perioada aceasta a anilor 1930, Familia Regală construieşte pe dunele de nisip un frumos castel numit Pavilionul Regal, un edificiu în stil românesc, o adevărată piesă de rezistenţă în patrimoniul arhitectural al staţiunii Mamaia. Iată, că acest Palat Regal din Mamaia care, împreună cu celelalte două domenii ale Casei Regale şi anume Cuibul Reginei aflat în incinta Portului  la capătul digului şi Palatul Regal din Constanţa, erau vizitate de către Familia Regală în timpul vacanţelor la mare”, a mai spus Răzvan Raul.

Puţină lume ştie că pe vremea aceea se putea ajunge la Mamaia şi cu trenul!

„Corect! Aşa este. Să ştiţi că sunt afirmaţii şi documentele vorbesc despre faptul că se pornea cu trenul din faţa Hotelului Terminus, puţini îl cunosc sub numele de Terminus, majoritatea îl ştiu sub numele de Comandamentul Marinei sau Hotelul Carol I, linia ferată ce ducea spre staţiunea Mamaia. Costurile nu erau atâtv de ieftine”, a declarat Răzvan Raul.

Cum a arătat staţiunea Mamaia în perioda intebelică?

„Arăta din ce în ce mai bine, pentru că  începînd cu 1925 şi până în 1938, dar şi după ceea, are loc, să spune aşa, o explozie de construcţie de hoteluri, dar această construcţie şi dezvoltare s-a datorat şi implicării unor oameni precum Ioan Miga, care a format un comitet balnear, fiind sprijinit de Camera de Comerţ şi Primăria Municipiului Constanţa pentru a face o campanie de publicitate în ziare, prin elaborarea unor proiecte şi răspândirea acestora şi chiar prin implicarea unor oameni de afaceri în susţinerea sezonului estival. Este important de spus că Mamaia, în perioada interbelică, era complet iluminată cu electricitate şi avea apă potabilă şi canalizare, transformându-se astfel, într-o adevărată staţiune occidentală”, a mai precizat Răzvan Raul.

A urmat perioada comunistă, o perioadă în care au apărut foarte multe hoteluri în staţiunea Mamaia. Ce se poate spune despre acest inteval?

„Începând cu anul 1980, se constată o extindere a staţiunii, într-un ritm accelerat. Şi aici putem să aducem unul dintre cele mai cunoscute hoteluri din staţiune, şi anume Hotelul Bucureşti, astăzi fiind Hotelul Iaki. Este o perioadă în care turismul şi cei care veneau pe litoralul românesc beneficiau de o diversitate sau o serie unităţi de cazare hoteliere dar şi de servicii de calitate. Erau încheiate contracte cu turiştii străini, dar şi turiştii români veniţi din ţară, puteau să beneficieze de un număr de hoteluri destul de apreciabile”, spune Răzvan Raul.

Cum a arătat staţiunea Mamaia în zorii Capitalismului, în primii ani de după Revoluţie?

„După 1990, când abia ne dezmeticeam, o bună parte au fost luate înn locaţie de gestiune. Din păcate, a existat o perioadă în care nu s-a investit, ci doar  s–a căutat o exploatare, pentru că nu şi-au dat seama şi au pornit cu o idee greşită din start – că este un bun comun.  Ok, dar ca să poţi să continui şi să poţi să atragi, să poţi să dezvolţi, trebuie să investeşti. După anul 2000, când ne-am obişnuit cu ce înseamnă Capitalismul, au început să apară , treptat, o serie de investitori, apoi au apărut celebrele festivaluri vara, care au avut menirea să atragă turişti cu acelaşi scop”, a declarat Răzvan Raul.

Interviu realizat de Adrian Băncilă / Foto – arhivă