INTERVIU | Claudiu Munteanu, antrenor tenis: “Campion nu e superlativul! Campion, mai degrabă, eu aș numi un copil educat. Tuturor le spun că tenisul nu e totul pe lumea asta și că, în primul rând, trebuie să aibă un fundament de școală”

Publicat de Doina Sirbu, 30 iulie 2021, 13:26

Pandemia și lipsa vacanțelor i-au îndemnat pe mulți români să-și îndrepte atenția către sport și să-și trimită copiii să facă mișcare. Dar nu toți copiii pot ajunge campioni și, oricum, nu acesta este cel mai important lucru din lume, după cum spune antrenorul de tenis Claudiu Munteanu, de a cărui activitate se leagă ascensiunea lui Victor Crivoi. Cristina Ghelasie a vrut să afle cum arată relația ideală între un antrenor și elevul lui.

R: Ați remarcat în ultimii ani o creștere a numărului de copii, care se îndreaptă spre sport?

Claudiu Munteanu: “Da, mai ales în pandemie. Am avut terenurile pline de copii vara trecută și în vara asta avem, dar parcă nu în aceeași proporție. Dar, vara trecută, a fost un aflux incredibil de copii, faptul că nu au mai fost concedii. Aș spune cu 60% mai mult.”

R: Cu ce talent ar fi bine să fie înzestrat un copil, care își dorește să facă tenis de performanță?

Claudiu Munteanu: “Ah, talent! Cuvântul <talent> e un cuvânt pe care îl dăm un pic mai în spate. În ce sens, când ne uităm la un copil, ne uităm în primul rând la plăcerea cu care vine să se joace. Că vedem anumite calități de coordonare, asta e adevărat, poți să numești talent, dar nu e primordial, ce e cel mai important lucru e plăcerea cu care vine și apoi cu care începe să se antreneze.”

R: Cu ce talent ar trebui să fie dotat un antrenor, pentru a fi capabil să lucreze cu copiii?

Claudiu Munteanu: “În primul rând, să aibă o mare, mare plăcere de a lucra cu copiii. În spatele plăcerii, trebuie să aibă un fundament de cunoștințe de tenis. Lucrezi cu copiii, trebuie să știi ce se întâmplă cu copilul.”

R: Cum trebuie să fie un antrenor în relația cu copiii?  

Claudiu Munteanu: “Din start, ar trebui să evite critica. Un copil criticat învață să se autocritice și învață să se supere pe el însuși. Dacă urmăriți jucătorii de tenis, o să observați foarte mulți jucători supărați pe ei înșiși. Și de unde provine modelul ăsta? Provine din educația primară, din felul cum au crescut inițial, li s-a vrut binele cu forța. Părinții au vrut binele cu forța, antrenorii au vrut binele cu forța și i-au criticat, dorind să obțină rezultate.”

R: Considerați că sunteți mai cunoscut ca antrenor al lui Victor Crivoi sau mai degrabă ca al miilor de copii, care v-au trecut pragul clubului din București?

Claudiu Munteanu: “Sunt cunoscut datorită longevității ca antrenor. Lucrez de 30 de ani ca antrenor. Am adus pe teren o metodă… am adus coaching-ul pe terenul de tenis. Mă feresc să transmit ceva la modul direct elevilor mei. Cumva, creez un context, prin care ei descoperă ceea ce aș vrea să transmit și totul e prin joc. Deci, ei participă la învățare. Prin anumite întrebări, pe care le transmit în timpul antrenamentului, ei descoperă ceea ce aș putea să le spun la modul direct. Dar, în momentul în care au descoperit, nu mai uită în veci. Sincer să fiu, sunt un pic împotriva valului. Pe toți îi îndrept spre școală. Deci, tuturor le spun că tenisul nu e totul pe lumea asta și că, în primul rând, trebuie să aibă un fundament de școală și, dacă la clasa a XII-a au toate datele problemei, în sensul că au și valoare în tenis și au și terminat cu succes liceul, își pot permite să aleagă între o bursă în Statele Unite sau pot alege să devină antrenori, pot alege să facă o facultate sau pot alege cariera de înaltă performanță, ATP sau WTA.”

R: George Cosac, Andrei Pavel, Simona Halep și Horia Tecău, nu neapărat în această ordine, au pornit toți din Constanța, antrenati de aceiași oameni, în acelasi loc, Liceul cu program sportiv Nicolae Rotaru… Să fie doar o coincidență?

Claudiu Munteanu: “Nu, sigur nu. Am fost părtaș la dezvoltarea tenisului constănțean. Sunt în aceeași generație cu George Cosac, deci pot să spun că am crescut împreună, știu foarte bine evoluția lui. Toți jucătorii, care au ieșit ulterior din Constanța, Andrei Pavel… Andrei Pavel, când a deschis ochii în tenis, Andrei a dat de George Cosac și generația noastră. Andrei s-a format pe terenul de la Constanța cu jucătorii creați de cei doi mari antrenori, Radu Popescu și Ioan Macoveiciuc. Ulterior, pe terenurile școlii sportive, Ene Nicușor a lucrat cu Simona (n.r. Halep), a ridicat-o până la 11 ani, apoi, un coleg de-al nostru, Daniel Dragu, crescut tot de profesorii noștri, a preluat-o pe Simona și a antrenat-o până la 16 ani. De la 16 ani, a preluat-o Liviu Panait. Deci, cumva, și Simona s-a ridicat tot în urma activității celor doi mari antrenori, pot să-i numesc.”

R: Ce să fie, oare, amestecul asta de aer de la Constanța…?

Claudiu Munteanu: “Nu, eu cred că e mixtura populației din zona Dobrogei, faptul că găsim atâtea talente pe metrul pătrat este ireal. De câte ori vin acasă, la școala sportivă (n.r. Liceul Sportiv Nicolae Rotaru) și mă uit pe terenuri, văd cât sunt de talentați copiii și cât de ușor învață. Și trebuie să recunosc că acolo, la școala sportivă, nenea Maco (n.r. Ioan Macoveiciuc) are o metodă incredibilă. Dacă vine un copil la tenis, îl dă pe mâna unui copil mai bun și îl roagă să-i explice celui mic, la nivelul lui de comunicare, să-i explice tenis și să-l învețe tenis. În felul ăsta, la 10 ani, am descoperit un principiu de pedagogie, în sensul că poți să înțelegi un lucru mult mai bine, dacă i-l explici cuiva, pentru că mingea circulă între copii. Copiii au venit să se joace, nu să asculte explicații savante de la profesori.”

R: De ce ar avea nevoie de un copil, pentru a deveni un campion, în orice sport?

Claudiu Munteanu: “Campionul nu e superlativul. Campion, mai degrabă, eu aș numi un copil educat. Nu e un scop în sine, mai degrabă e să scoți un om.”

R: Sunt sigură că în acest moment ne ascultă mulți părinți, care ar vrea să-și aducă copiii la tenis, cum ar trebui să fie părinții copiilor care fac sport de performanță? 

Claudiu Munteanu: “Părinții au un rol extrem de important, mai ales în perioada aceasta. Aducându-și copiii la orice sport, părinții au nevoie, chiar și datoria, pot spune, să crească odată cu copilul. Deci, din momentul în care și-au adus copilul la sport, acel copil nu mai rămâne un copil obișnuit, se transformă în jucător. În momentul în care jucătorul crește în valoare, antrenorul crește în valoare, dar și părintele ar trebui să crească în valoarea de comunicare. Și un tenis-părinte trebuie să știe cum să comunice cu jucătorul din casa lui.”

R: Puteți să-mi dați un exemplu?

Claudiu Munteanu: “Da, da. În primul rând, nu trebuie să aducă în discuție rezultatele copilului. Nu trebuie vorbit despre rezultate. În momentul în care ai folosit cuvântul <trebuie> și spui: <Azi trebuie să câștigăm!> este deja presiune foarte mare. Un părinte, în primul rând, trebuie să înțeleagă ce se întâmplă cu copilul la antrenamente, ce se întâmplă cu copilul la meciuri și să înțeleagă așteptările. Și trebuie să participe la formarea așteptărilor, pentru că – în cele mai multe cazuri – așteptările sunt pe rezultat. Dar nu asta ne interesează, cât ne interesează cum ai jucat meciul ăla, cum ai jucat în timpul meciului. Dacă tu faci aprecieri vizavi de tenisul jucat de copil, atunci copilul va fi mult mai relaxat și nu se va mai identifica cu jucătorul, care este posibil să și piardă. Și, de multe ori, acești copii, care își pun singuri presiune, ajung să cedeze. Când ne-am dezvoltat, era totul pe rezultat. Rezultat, rezultat, rezultat! Rămâneau doar cei care aveau rezultate. Nu aveai rezultate, nu mai mergeai în deplasări… Acum, trebuie să înțelegem copiii și, de fapt, în felul ăsta îi și formăm ca oameni. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, sportul se termină și rămâi om cu caracterul format, mai ales prin sport.”

Interviu realizat de Cristina Ghelasie / Foto – Cristina Ghelasie