Ottilia Ardeleanu: Pentru mine poezia a fost și rămâne vaccinul ideal perfect, fără reacții adverse

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 21 martie 2021, 10:03

“Ziua Internațională a Poeziei” este marcată pe data de 21 martie și este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale.

De asemenea, „Ziua internațională a poeziei” urmărește să susțină creația poetică, stabilirea unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.

De ce este nevoie de o zi internațională a poeziei? Cum ne ajută poezia să trecem mai ușor peste pandemia de coronavirus? Aflăm de la Ottilia Ardeleanu, autoare de poezie, proză, recenzii și eseuri.

De ce este nevoie de o zi internațională a poeziei?

Ottilia Ardeleanu : Pentru că poezia nu are granițe, limite, bariere, opreliști, interdicții. Nici măcar declarații pe proprie răspundere. Poezia este liberă, poezia este independentă. Ea există și se manifestă pretutindeni iar din punctul meu de vedere poezia ar trebui sărbătorită zilnic. Personal, dedic poeziei fiecare zi din viața mea, fie prin lectură, fie prin scris. Fie prin ambele.

Și anul trecut dar și anul acesta sărbătorim “Ziua Internațională a Poeziei” în plină pandemie de coronavirus. Ne ajută poezia să trecem mai ușor peste această perioadă?

Ottilia Ardeleanu : Cu siguranță da! Pe scurt aș spune așa : pentru mine poezia a fost și rămâne vaccinul ideal perfect, fără reacții adverse. Pur și simplu un remediu natural care m-a păzit, m-a salvat de la ceea ce înseamnă poate teamă, nemulțumire, frustrări, izolarea exagerată, distanțarea aceasta impusă, ruptura socio-economică și mai cu seamă culturală. Pentru mine poezia în această pandemie a fost motorul permanent de căutare a emoției. Și chiar dacă internetul a fost un mijloc de comunicare cu ceilalți (fie rude, fie prieteni, cunoștințe sau colegi de breaslă), totuși eu zic așa : o îmbrățișare este o îmbrățișare, o strângere de mână este o strângere de mână , un zâmbet este un zâmbet, o sărutare este o sărutare. Nimic și nimeni și niciodată nu cred că ar putea să înlocuiască emoția pură, manifestarea directă, gestul direct. De aceea sper din tot sufletul nu să ne întoarcem la normalitate, ci să mergem într-un viitor în care să redevenim oameni în adevăratul sens al cuvântului.

Recitați-ne ceva din creația dumneavoatră…

Ottilia Ardeleanu : Sigur, cu mare drag! De ziua poeziei se cade chiar să sărbătorim și să o celebrăm prin a recita o poezie. Mă gândesc la o poezia care a apărut de curând într-un volum “Când tac și tu mă asculți” la prestigioasa editură ieșeană „Junimea”. Se intitulează „Mă citești dimineața pe pernă” .

„mă lași fără cuvinte
îmi pierd identitatea
nu mă găsesc pe nicăieri
aș putea da o căutare rapidă
dar mi s-ar întoarce acel
ipocrit not found
când eu sunt peste tot pe unde
te scriu fără indicii
cursiv cu ochii închiși
de coada unui vis roib
fără stăpân
în fiecare clipă ești altfel
îți făgăduiesc mai multe cuvinte
încropesc un univers al nostru
un iglu de fericire
mă citești
dimineața pe pernă
ia-mă în brațe
aici sunt toate cărțile mele”

În final vă rog să le adresați o urare consumatorilor de poezie dar și celor care creează pentru bucuria sufletului nostru…

Ottilia Ardeleanu : Sigur! Aș dori să urez din tot sufletul un cald și firesc „La mulți ani!” tuturor colegilor de creație(cum îmi place să le spun), suferinzi de altfel ca și mine de această istorică pandemie. La multă inspirație și avânt creator! Și să ne revedem curând la evenimente culturale mult dorite! „La mulți ani!”, dragă poezie românească și „La mulți ani!”, dragă poezie universală.

Redalizator – Larisa Calistru