INTERVIU | Diana Nour, pictoriţa care face România cunoscută în străinătate: „În Marea Britanie am găsit incredibil de multă libertate în materie de artă“

Publicat de , 12 martie 2021, 14:17

O tânără care pictează face România cunoscută în stăinătate. A plecat la studii universitare în anul 2009 în Marea Britanie. Și-a urmat vocația pentru “culori” și „pensule” și a conturat sensul visurilor sale. Diana Nour (30 de ani) a povestit pentru Radio Constanța care este condiția artistului român peste hotare și cum se implică în a-i ajuta pe tinerii talentați.

De unde vine pasiunea aceasta a ta pentru pictură?

Diana Nour: Cred că a început din copilărie. Părinții au încercat să ne cultive, mie și fratelui meu, aproape orice latură artistică. Am încercat și câteva cursuri de muzică și de desen, un pic de balet. Nu ni s-a spus niciodată nu. Am fost încurajați în orice direcție. Pentru mine pictura a fost cea mai ușoară modalitate de a mă exprima. Cred că eram „de acolo”.

De la ce vârstă pictezi?

Diana Nour: De la 4-5 ani, dar mai profesionist cam din școala generală. Atunci am investit foarte mult timp. De regulă toate lucrările mele au legătură cu ce fac și ce se întâmplă în prezent. Și datorită stilului de viață  pe care l-am avut în copilărie mi-a plăcut mult să călătoresc, să văd locuri noi, să experimentez, să petrec timp în natură. Așa că cele mai multe lucrări ale mele sunt inspirate din natură și au și un mit din culoarea ce simt eu față de ce văd. Pentru mine creația este un alt limbaj, este ca o altă formă de știință, de cunoaștere, practic mă ajută să cunosc un sentiment al meu sau un loc pe care vreau să îl învăț, dar îi adaug aportul personal. Mă ajută să creez o versiune a mea, a lumii.

Cum ai ajuns în Marea Britanie? De ce acolo?

Diana Nour: Marea Britanie a fost pentru mine o decizie spontană. O hotărâre luată în perioada adolescenței, atunci când ești mai predispus să faci alegeri spontane și cu risc mai ridicat. Am vrut ceva nou, am vrut să învăț limba engleză foarte bine, pur și simplu am vrut ceva diferit. Nu știu dacă eram 100% dacă Marea Britanie e alegerea corectă atunci când am ales.

Și cum este stilul britanic atunci când vine vorba despre artă? Adică ai găsit acolo ceea ce căutai?

Diana Nour: Aș spune că am găsit incredibil de multă libertate în materie de artă. Ceva cu care eu nu mă mai confruntasem în educația din România. În România am fost expusă la foarte multă cercetare, tehnică, la mult „tradițional”, pe când aici trebuia să caut o poveste conceptuală, o filozofie în spatele lucrărilor. Nu știu dacă a fost vârsta și pur și simplu am fost expusă la procesul acesta în România, dar pentru mine Marea Britanie a completat foarte frumos experiența din țară. Am găsit multe diferențe în educație și pot spune că facultatea a fost perioada preferată a vieții mele. Am terminat facultatea în Coventry, am făcut și un master în Coventry în paralel cu un alt master  în Birmingham. Acum lucrez într-o corporație.

Vorbește-ne despre pasiunea ta pentru pictură. Ai timp pentru ea? Ai expoziții?

Diana Nour: Pentru mine pictura nu este un hobby, este o modalitate de cunoaștere, o parte vitală a mea. Cred că nu aș putea să trăiesc fără ea, pentru că aș simți că sunt goală pe dinăuntru. Am timp de pictură și cred că acest lucru este și un beneficiu al pandemiei de coronavirus. Mi-am dorit cumva să am o siguranță a locului de muncă și a părții financiare și să pot să și pictez în timpul liber. Perioada de pandemie m-a ajutat să reflectez mai mult la pictură. Îmi place să dau mai departe talentul meu și să încurajez oamenii către partea creativă pentru că e și un proces de meditație acolo. Fac online și ceva tutoriale pentru copii, terapie prin artă.

Ești de 12 ani în Marea Britanie. Ai avut multe expoziții?

Diana Nour: Am avut mai întâi expoziții în țară. Chiar așa mi-am terminat liceul. Am avut o expoziție cu toate lucrările mele din liceu. Am avut apoi expoziții în Marea Britanie (evident, și un pic împinsă de ceea ce studiam), am expus la un moment dat, după ce am terminat facultatea, în Bruxelles. Internetul m-a ajutat foarte mult. Mi-am publicat de câteva ori lucrările în reviste în SUA, Rusia, am expus și în Italia (un domn cu care am mai colaborat are aici o galerie online). Am participat chiar la o expoziție în Bali. A trebuit să călătoresc acolo și am fost foarte entuziasmată , e un loc foarte diferit ca și cultură. Nu am spus niciodată nu niciunei oportunități.

Sunt de vânzare operele tale de artă? Sau le dai așa, „cu o strângere de inimă”?

Diana Nour: Categoric am „o strângere de inimă”! Am încercat să vând din lucrări, am și refuzat, la un moment dat. Când am avut expoziția în Bruxelles, ambasadorul SUA în Belgia a încercat să îmi cumpere o lucrare și nu am vrut să o dau. Cred că sunt lucrări de care sunt profund atașată și nu știu dacă aș putea să le dau decât dacă ar fi pentru o cauză nobilă. Nu aș putea să văd pictura ca pe un loc de muncă sau nu aș putea să trăiesc de pe urma picturii pentru că pur și simplu nu consider că ar trebui să iau bani pentru o parte din mine și apoi să-mi folosesc banii într-un mod util, adică să-mi plătesc facturile și ratele la bancă. Nu mi se pare că își servesc scopul. Eu am încrcat de fiecare dată când am vândut o lucrare să îmi donez o parte din profit. Iar cealaltă parte din bani am păstrat-o evident pentru a-mi cumpăra alte materiale. Am donat pentru că mi se pare că ele trebuie să aibă un scop nobil. Am fost mereu în căutarea unei misiuni.

Ce îți spun cei care vin să-ți vadă lucrările și eventual să le și cumpere? Consideri că prin ceea ce faci îți promovezi țara natală?

Diana Nour: Eu mereu am spus că sunt din România și sper că pot să o promovez, îmi doresc acest lucru. Cred că are nevoie de ceva promovare pentru că eu cunosc oameni din generația mea care sunt absolut extraordinari și cred că străinii trebuie să știe mai multe despre părțile noastre bune.

Îți este dor de acasă? Ce îți lipsește din România?

Diana Nour: Eu sunt și un caz fericit pentru că în mod constant m-am văzut cu părinții de când am plecat din România. Ne vedeam de câteva ori pe an. Ceea ce îmi lipsește? Familia, oamenii, sufletele, zgomotul de acasă. Îmi lipsește foarte mult mâncarea românească. La fel și vremea. Vremea din România e imbatabilă, îmi lipsesc ploile de vară.  Și vacanțele la mare. Sunt din Galați, dar vară de vară eu și părinții mei veneam pe litoralul românesc. Cred că nu am avut o vară fără mare. Veneam în stațiunea Mamaia. Uneori ne plăcea să ne mai rupem de zonele aglomerate și ajungeam pe la Corbu sau poate ușor mai spre Deltă. Nu ne-a plăcut să ne ducem în același loc de fiecare dată.

În final te-aș ruga să adresezi un mesaj tinerilor talentați din România care vor să-și găsească drumul propriu în viață…

Diana Nour: Pentru mine cel mai important a fost să mi se dea voie să visez de-a lungul călătoriei mele. Și aș vrea să le spun tuturor să nu renunțe niciodată, să nu creadă că ceea ce își doresc e prea mult. Sau că ar trebui să se oprească din a visa. Îi sfătuiesc să continue să viseze, este unul dintre cele mai importante lucruri. Eu cred că am fost norocoasă și am avut parte numai de oameni minunați în jurul meu și toți m-au încurajat într-acolo.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Fotografii: Arhiva personală