3 martie, Ziua Internațională a Faunei Sălbatice

Publicat de , 3 martie 2021, 15:24

Un ecosistem aparte, care adăpostește o varietate de viețuitoare marine, este bazinul Mării Negre, despre a cărui sănătate discutăm astăzi cu șeful Departamentului de Resurse Marine Vii, din cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare Marină  „Grigore Antipa”, din Constanța, dr.Victor Niță:

Dacă ar fi să vorbim despre fauna marină, ar trebui întâi să ne gândim la faptul că Marea Neagră este o mare mai deosebită, mai specială. Cum spunea regretatul profesor Gomoiu: Marea Neagră este buzunarul săracit al Mediteranei, și sigur că domnia sa avea dreptate, în sensul că, poate că biodiversitatea Marii Neagre este mai puțin bogată comparativ cu alte mări, datorită unor condiții specifice pe care le avem aici. Are o caracteristică de bazin semi-închis și apele sunt salmastre, nu sunt ape marine în adevăratul sens al cuvântului. Dar, acest fenomen de aport de apă dulce (n.r. din Dunăre) are avantaje biologice și ecologice foarte interesante; aici întâlnim specii tipice, de nișă, salmastricole și din zonele de vărsare a marilor fluvii, chiar și specii de natură dulcicolă pătrund în Marea Neagră. Astfel că biodiversitatea este, poate, mai redusă, dar foarte interesantă. În altă ordine de idei, abundența, dezvoltarea acestor specii în Marea Neagră este mult mai mare decât în celelalte mări și oceane.

Zona noastră e parcă puțin mai săracă decât în Crimeea, sau în Turcia. Care sunt speciile cele mai des întâlnite aici?

Paleta de specii este foarte largă, adică întâlnim toate grupele taxonomice, din diverse grupări ecologice: fitoplancton, zooplancton și bentos și, de asemenea, ihtiofauna este relativ bogată; există și specii venite din alte mări și oceane, ajunse aici pe prin transportul lor prin coca navelor, sau în apele de balast.

Vă referiți la binecunoscuta rapană, care la un moment dat a fost considerată o specie invazivă. Acum care este situația?

Impactul pătrunderii speciilor străine, în bazine relativ izolate, cum este cazul Mării Negre, dar mai ales în zone unde nu au prădători naturali, este de un mare impact asupra faunei și ecosistemului în general. Pătrunderea rapanei a fost, într-adevăr, o mare problemă la acea dată, dar în timp ea și-a găsit locul în ecosistem și a devenit dintr-o specie invazivă, o specie considerată resursă. Actualmente este și pescuită, atât cu scafandri în zona de sud a litoralului, cât și cu unelte de pescuit în zona de nord, unde fundul nisipos permite utilizarea acestor unelte.

Să ne referim puțin și la calcan, care atrage braconierii mai ales în perioada de prohibiție…

Da, este adevărat, mai ales că cerea pe piață de calcan, în  Turcia, este foarte mare și shelful nostru continental foarte întins permite acumulări de biomasă remarcabilă ale acestei specii, motiv pentru care suntem ținta acestui fenomen de braconaj. Calcanul face migrație perpendiculară pe țărm pentru reproducere; primăvara se apropie de țărm și se reproduce în apele puțin adânci, după care, spre vară, migrează la adâncimi mari , de 60-80 de metri.

Nu putem încheia fară să vorbim despre delfini, care sunt monitorizați și de ONG-uri cu care Institutul are încheiate parteneriate. S-a constatat o însănătoșire a ecosistemului marin, pentru că îi vedem în număr din ce în ce mai mare și foarte aproape de țărm?

Institutul este nu doar partener în diverse proiecte care au ca țintă estimarea populației și a numărului de delfini din Marea Neagră, dar are și propriile proiecte în care realizăm astfel de monitorizări și inventarieri. În general, putem afirma deja că ecosistemul Mării Negre a depășit așa-numita perioadă de convalescență, care a urmat declinului puternic în urma eutrofizării din anii ’70, deci putem spune în acest moment că este o tendință destul de bine conturată de refacere. Dar, dat fiind ceilalți factori care au apărut, cum ar fi schimbările climatice, trebuie să fim totuși precauți când afirmăm faptul că această tendință de refacere este cu siguranță pe drumul fără întoarcere, adică trebuie să fim foarte atenți, deoarece este un ecosistem încă fragil, dar care în acest moment și-a depășit  starea critică.

Despre proiectul Institutului referitor la acvacultură a midiilor ce ne puteți spune, în ce stadiu se află?

În Institut funcționează un Centru demonstrativ de acvacultură, sub egida GFCM – Comisia Generală a Pescăriilor din Marea Mediterană și Marea Neagră, organism al FAO și noi de câțiva ani încercăm să dezvoltăm acest sector, să reducem decalajul față de vecinii bulgari, unde acvacultura midiilor este foarte dezvoltată, ei produc aproape 4000 de tone de midie pe an numai din acvacultură. Pe litoralul din Bulgaria sunt  multe zone adăpostite de furtunile de iarnă și acest lucru le permite amplasarea de  instalații mari și ușor mecanizabile, unde cultura se face în cantități foarte importante. La noi, specialiștii au făcut numeroase eforturi pentru a debloca sistemul legislativ, care momentan se oprește la concesionarea luciului de apă, concesionarea  spațiului Mării Negre pentru activități de acvacultură și pentru toate activitățile care necesită această concesionare. Se pare că primul pas care trebuie făcut este cadastrarea acestor suprafețe, pentru ca administratorul lor, Administrația Apelor Române, să poată să aibă cadru legislativ de a le și concesiona.

 În concluzie, proiecte sunt, resursă este, specialiști avem, trebuie doar să lucrăm pe legislație.

Interviu realizat de Cecilia Pătrăhău