Radio România, 92 de ani de la prima emisie. Angelo Mitchievici: „Vocea radioului naţional reprezintă un timbru particular al culturii române şi vocea muzicală a României”

Publicat de , 1 noiembrie 2020, 10:09

De 92 de ani, Radioul public reuşeşte să ajungă la publicul său şi să transmită mesaje credibile, într-o lume preponderent vizuală. Vocea radioului naţional reprezintă, de fapt, timbrul particular al culturii române şi vocea muzicală a României, prin orchestrele şi corurile Radio România, o spune preşedintele Uniunii Scriitorilor din Dobrogea, Angelo Mitchievici.

Pe timp de pace sau de război, radioul a transmis mesajele de interes public şi a fost un reper de credibilitate. Un dialog cu Angelo Mitchievici, despre rolul strategic al radioului naţional, în momentele de cumpănă ale istoriei, dar şi în cele de criză, precum cel de azi.

La postul public de radio, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la 23 august 1944, a fost făcut anunţul că România s-a alăturat Aliaţilor. Şi vocile Revoluţiei anticomuniste din decembrie 1989 au fost auzite graţie Radioului public. În zilele noastre, politicienii aleg postul public de radio pentru a transmite mesaje către români. Care este astăzi misiunea Radioului public?

Angelo Mitchievici: Misiunea Radioului public este una complexă, care nu presupune doar momentele cruciale ale istoriei unei naţiuni, a naţiunii române, ci presupune o inserare permanentă în cotidian, printr-un efort de a configura şi de a contribui la ceea ce numim cultură naţională, la educaţie şi la o informare credibilă. De aceea, radioul este o instituţie foarte complexă, pentru că nu vorbeşte pe o singură voce, la propriu şi la figurat, ci întregim o serie de voci a unor oameni foarte devotaţi şi foarte înzestraţi pentru această meserie. Dar să nu uităm că, prin intermediul radioului, auzim acele voci, dintre care unele sunt emblematice, iar ele nu sunt neapărat ale politicienilor, ci, din punctul meu de vedere, sunt ale oamenilor de cultură, ale oamenilor de ştiinţă, ale personalităţilor, a ceea ce este emblematic pentru cultura şi civilizaţia românească. Radioul a strâns în istoria sa îndelungată, de aproape un secol, a strâns în patrimoniul lui aceste voci importante ale istoriei noastre culturale. Radioul a acompaniat şi a fost prezent din plin în momente cruciale, determinante ale istoriei noastre, cele două pe care le-aţi menţionat, dar nu trebuie să uităm că radioul este o prezenţă de fiecare zi în vieţile noastre şi că, dacă o anumită perioadă din viaţa noastră a dobândit-o un profil particular, de foarte multe ori în acest profil sunt strecurate ca ingrediente şi vocile radioului naţional.

Timp de 92 de ani, de-a lungul tuturor regimurilor politice, radioul public a rămas un reper de credibilitate. Ce ar fi bine să facem, pentru ca oamenii să ne aleagă în continuare?

Angelo Mitchievici: Într-o formulă, foarte simplificat v-aş spune, radioul ar trebui să-şi îndeplinească în continuare menirea pentru care a fost creat. Evident că sunt etape diferite, istorice, una în care radioul a fost lipsit de o „concurenţă” a imaginii, în perioada interbelică, până şi o parte din cea postbelică. Sigur că radioul trebuie să reziste cumva sau, mai precis, să convieţuiască în această lume preponderent vizuală. Însă, nu trebuie uitat faptul că vocea este un element esenţial, vocea nu reprezintă doar un timbru particular, vocea înseamnă un timbru particular al culturii române, prin oamenii care o reprezintă, înseamnă deopotrivă şi vocea muzicală a României, principala voce a României şi mă gândesc la orchestrele şi corurile Radio România, care au oferit, de-a lungul timpului, o bucurie ascultătorilor, dar mă refer deopotrivă la teatrul radiofonic, ascultat de foarte mulţi. Sunt unul dintre ascultătorii de teatru radiofonic, în copilărie. De aceea, mi-au rămas în minte o serie de voci şi aş zice că radioul mai are un potenţial, chiar mai mare decât televiziunea, pentru că are o istorie mult mai îndelungată. Radioul deţine un patrimoniu imens al culturii române, prin toate înregistrările acelor voci, mai ales din perioada interbelică, de oameni de cultură, de la Eugen Lovinescu, Călinescu, Mircea Vulcănescu. Sunt voci ale celor care au vorbit la radio într-un moment, în care radioul era singurul pe scenă şi este datoria noastră să recuperăm acest patrimoniu, printr-o digitalizare a arhivei naţionale radio. Aceste voci trebuie redate circuitului cultural al României actuale, pentru că, deşi vorbesc dintr-un alt timp, multe dintre ele se află într-o perfectă actualitate cu problemele României de astăzi. Cred foarte mult în misiunea culturală a radioului şi în faptul că el reuşeşte să selecteze ceea ce România are mai bun la ora actuală. El construieşte o hologramă auditivă şi intelectuală a României de azi.

Aşa cum spuneţi, misiunea radioului public nu este doar aceea de informare, ci şi de educare şi, în mod special, de promovare a identităţii naţionale într-o lume a diversităţii. Este necesar ca radioul public să se adapteze continuu la noile reţele de comunicare şi la noile aşteptări ale ascultătorilor. Cum ar trebui sau cum ar fi mai bine să facem acest lucru?

Angelo Mitchievici: Primul aspect este o problemă tehnică, cu care se confruntă radiodifuziunea în general în Europa, dar şi dincolo de ea, adaptarea la o serie de canale de comunicare mai eficientă şi Radio România a făcut paşi în acest sens. Cât despre strategiile de comunicare cu publicul, mi se pare foarte important ca radioul să devină interactiv în relaţia publicul său, să-şi ţină publicul aproape, printr-un fel de parteneriat deschis unui dialog. Şi acest lucru o poate face prin profesionalismul jurnaliştilor lui, oamenii care fac emisiuni, aleg o serie de invitaţi potriviţi în emisiunile radio, de fapt, cei care reuşesc să facă auzite vocile importante ale României.

Cum vedeţi radioul public peste 10 ani?

Angelo Mitchievici: Sunt o persoană optimistă, în primul rând, pentru că îl văd tot acolo, pentru că o dimensiune esenţială a radioului public trebuie să fie permanenţa. El nu poate fi scos din joc, doar pentru simplul fapt că nu îndeplineşte aceeaşi funcţie ca un radio particular, pentru că misiunea lui este mai amplă decât a unui post de radio particular, care se bazează strict pe entertaiment. Radioul are o misiune culturală mai amplă şi această misiune trebuie dusă la îndeplinire în fiecare moment al existenţei lui. Din punctul meu de vedere, radioul trebuie să rămână în continuare o sursă de informare credibilă, în spiritul unei echidistanţe faţă de elementele perturbatoare, de influenţe, de imixtiuni politice sau de altă natură. Radioul trebuie să rămână independent pentru că este al românilor, nu al unui român în particular.”

În finalul discuţiei noastre, vă rog să concentraţi într-un enunţ ce înseamnă radioul public pentru preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea.       

Angelo Mitchievici: Aş spune, recapitulând cumva, că el rămâne o sursă de informare credibilă, un instrument de cultură important, o istorie care se scrie din mers şi o voce cu un timbru particular indelebil, care este, într-un fel, o voce a României, dacă nu chiar vocea României.

Interviu realizat de Cristina Ghelasie / Foto – Arhivă