INTERVIU | “Eram slăbit, nu aveam forță nici să vorbesc!”, sunt mărturiile unui constănțean care a fost bolnav de COVID-19

Publicat de Doina Sirbu, 4 august 2020, 09:03 / actualizat: 5 august 2020, 6:38

“Nu mai puteam să respir, nu mai aveam putere să merg și nici măcar să vorbesc!”. Sunt mărturiile impresionante ale unui constănțean, care a fost bolnav de COVID-19. Chiar dacă testele i-au ieșit negative și este de zile bune acasă, bărbatul de 61 de ani încă are probleme de sănătate.

A slăbit 15 kilograme, respiră și acum cu dificultate și ne spune tuturor că nu este de glumă cu acest virus și că trebuie să ne luăm toate măsurile de protecție.

Sunteți unul dintre cei aproape 1000 de constănțeni diagnosticați cu COVID-19. Spuneți-mi, vă rog, cum v-ați îmbolnăvit? Știți de unde ați luat virusul?

Pacient – Nu știu exact de unde am luat virusul, dar bănuim, că nu doar eu am pățit acest necaz, ci și soția. Bănuim că de undeva de la Herculane, unde am fost într-un concediu de aproximativ 5 zile. După ce ne-am întors de acolo, la aproximativ 5 zile, au apărut simptomele, simptome care au constat în dureri de spate, tuse seacă și temperatură modestă, nu foarte mare, după care am fost la medicul de familie. Medicul de familie mi-a dat tratamentul cu antibiotice 5 zile. După 5 zile, a 6-a zi mi-a trecut tusea și au început să apară inflamații de amigdale care mă deranjau. M-am dis din nou la medic și medicul mi-a spus: Aoleu, aveți grijă că ăsta e coronavirusul. Mergeți imediat și faceți testul. Am fost și am făcut testul pe cont propriu. Astăzi am făcut testul și a doua zi am fost informat că sunt pozitiv. Mi-au și trimis într-o oră Salvarea și am fost internat la Spitalul de Boli Infecțioase din Constanța.

Cum a fost acea perioadă din spital?

Pacient – Am stat în spital exact 22 de zile. La început nu mi-a fost așa de rău. Am început tratamentul, nu am făcut febră, aveam starea aceea de început, probabil, că ce făcusem în prealabil, antibioticul, a stagnat un pic. După care a început să îmi fie rău, rău însemnând că aveam probleme majore de respirație și nu mai aveam putere deloc, adică ajunsesem în starea în care abia mai mergeam. Nu puteam urca nici în cădiță să mă spăl, să fac un duș și asta m-a cam descurajat, dar, într-un final, s-au cam dus aceste probleme. Vă dați seama, după 20 și ceva de zile s-au cam dus. La sfârșitul internării am avut și o problemă de infecție la urină și a trebuit să mai stau câteva zile. Mie, inițial, mi-au spus că în 10 zile se rezolvă și de la 10 zile s-a ajuns la 22. Am ieșit din spital foarte slăbit, adică, doar ca și greutate, în 22 de zile, am slăbit 15 kg, ceea ce nu mi-a venit să cred, dar cântarul vorbește. Eram slăbit, nu aveam forță nici să vorbesc. Nici acum nu am forța necesară, tot mai apar probleme de respirație din când în când, e o speranță să mi se dea și acasă ceva de oxigen ca să pot să respir mai ușor.

La ce vă gândeați când erați acolo, în spital?

Pacient – Este greu de spus că în momentele alea, mai ales când ai simptomele astea „ucigătoare”, te gândești la tot felul de chestii, până la extrem. Îți trec tot felul de gânduri prin cap și , mai ales, eu am fost o persoană la care boala aceasta s-a instalat extrem de elegant, în sensul că eu eram bolnav de diabet tratat și obezitate și tensiune. Și aceste boli au facilitat cumva coronavirusul să se instaleze și să facă ravagii. Să vă dau un exemplu în sensul ăsta. Glicemia mea a urcat la 585 și această glicemie a făcut ravagii în organism. Probabil că a afectat toate organele. Și așa îmi spuneau și medicii că aceasta este evoluția bolii. După ce am ieșit din spital, am plecat din spital cu 176, ajungând acum la 125, deci, s-a reglat. A scăzut tensiunea. Eu fiind hipertensiv, la un moment dat îmi făceau perfuzii să îmi crească tensiunea că ajunsese la 7,4. A dat organismul peste cap din toate punctele de vedere.

Cum s-au purtat cadrele medicale cu dvs.?

Pacient – O notă de la 1 la 10, le dau 9. Și de ce 9? Pentru că toată lumea se străduiește să facă bine, însă, apar și probleme de lipsă de profesionalism la unele persoane care erau detașate și nu prea se descurcă cu perfuziile. M-au cam chinuit. În rest, tratamentul a fost corespunzător, a fost făcut la timp, erau respectuoase. Soția, fiind asimptomatică, a fost depistată mai târziu și a venit și ea la un moment dat, la 10 zile după ce am fost eu internat. A venit și au ținut-o 11 zile. Era purtătoare de coronavirus și trebuia să stea până a ieșit negativă. Întâmplarea a făcut să ne externăm în aceeași zi.

Ce le transmiteți celor care nu cred în existența virusului sau celor care spun că este o simplă gripă?

Pacient – Nu vreau să fiu prea tupeist să le zic „dacă nu cred, să îl ia ca să vadă”. Eu și toată familia mea ne protejam cu mare sârguință, adică nu exista să nu luăm masca la noi, mai ales în locurile publice. Nu exista așa ceva, de la nepoțica de 6 ani până la mine, dar, iată, că s-a întâmplat. Nu știu cum s-a întâmplat, nu ne dăm seama de unde, bănuim doar.

Ați zis că aveți mai multe boli. Aceasta cum v-a schimbat?

Pacient – Scimbarea e radicală, în sensul că am trecut la un alt regim de viață – de mâncat sănătos, de protejat, de spălat pe mâini, de mâncat la ore fixe, ca să remediez și bolile pe care le-am avut în prealabil.

Încă vă simțiți rău! Ați rămas cu sechele?

Pacient – Încă mai am probleme de respirație, probleme majore de mers. Merg foarte încet și greu. Obosesc repede și mai mult decât atât, am avut, spune medicul de familie, spasme. Ca să înțeleagă oamenii, un fel de accidente vasculare tranzitorii. Am avut două faze din astea care au durat doar 5 minute, dar m-au pus pe gânduri, în sensul că atacă și sistemul neurologic, cu amorțirea părții stângi de sus până jos, pierzi controlul mâinilor, picioarelor. Asta înseamnă că această boală parșivă atacă chiar și spre creier. Simptomele sunt ciudate și nu știi când și ce mai apare, la ce să te aștepți. Odată crește tensiunea, își revine, odată scade. Deodată ai respirație normală sau nu. Lucrează organismul, e dat peste cap complet.

În concluzie, nu este de glumă cu această boală!

Pacient – În niciun caz nu este de glumă. Cine vrea să ia ca pe o glumă, greșește total. Trebuie să se informeze, să vadă, să se intereseze și să ia măsurile corespunzătoare pentru că nu e de glumit.

Realizator – Cătălina Radu / Foto – pixabay.com