INTERVIU | Gina Șerbănescu, critic de artele spectacolului: „Teatrul românesc va intra pe o linie de reformă după această pandemie“

Publicat de , 17 iunie 2020, 11:29

Clipa vie și emoția întâlnirii de la un corp la un alt corp sunt elementele care ne lipsesc din live-ul teatrului românesc, susține Gina Șerbănescu. Într-o analiză făcută perioadei pandemiei de coronavirus, criticul de artele spectacolului ne-a vorbit și despre diferența pe care o aduce online-ul, despre calitatea înregistrărilor din teatrul românesc și despre condiția actorului, a artistului independent în această perioadă.

Ce diferență aduce online-ul în lumea teatrului?

Gina Șerbănescu: Trebuie să încep cu o notă nu tocmai plăcută pentru teatrul românesc. Am încercat să văd foarte multe spectacole pe online. Dorința mea era să revăd anumite spectacole. Ele au fost din păcate filmate atât de prost, o spun cu asumare, încât dacă nu aș fi știut că sunt foarte bune regizoral și actoricește vorbind…aș fi crezut că au fost proaste. Și acesta este un lucru negativ, pentru că oamenii care caută acum un reper s-ar putea să se rătăcească. Online-ul la noi, dacă vrea să transmită ceva deja făcut, nu prea are cum, pentru că noi nu avem o școală a celor care știu să filmeze un spectacol de teatru. Aceasta ar fi problema. Online-ul foarte bine făcut aduce o nouă formă de artă. Nu înlocuiește forma fizică și nu înlocuiește relația concretă așa cum o experimentăm, dar poate fi realmente o altă formă de artă și poate fi tratată ca atare, nu ca un substitut, nu ca un surogat.

Ce ne lipsește din live-ul teatrului?

Gina Șerbănescu: Clipa vie și emoția întâlnirii de la un corp la un alt corp. Nu e neapărat generator de nostalgie, repet, online-ul poate crea o altă formă de artă, cu o condiție: să nu avem pretenția că substituim ceva. Ne lipsește emoția maselor, a spectatorilor, de a fi laolaltă în aceeași emoție. E ca în arenele sportive.

Am urmărit și eu câteva spectacole online. La unele am reușit să stau până la final, la altele nu prea…

Gina Șerbănescu: Vă înțeleg perfect! Noi nu avem o școală, deși avem facultate de teatru și televiziune, avem Academia de Teatru și Film (mă rog, Universitatea Națională de Arte), numai că școala în domeniul acesta nu se vede, ar trebui creată o școală în acest sens, să existe oameni care să aibă abilitatea de a documenta valoric ceea ce s-a întâmplat pe bune în teatrul românesc. Pentru că există acest risc ca niște oameni să se uite peste 50 de ani la un spectacol magnific la origini și să spună: „Dar de ce spuneau oamenii că e atât de bun, că nu e?” Tocmai…pentru că a fost prost filmat. Da, ne lipsește o școală, ne lipsește o disciplină a documentării. Spectacolele domnului Purcărete, de exemplu, au fost foarte bine filmate, pentru că dumnealui a apelat la specialiști din televiziune, cum de altfel au făcut și alți regizori. Dar acestea sunt lucruri rare, pentru că s-a ocupat de ele cineva care avea responsabilitatea transmiterii valorilor respective. Acest lucru încă lipsește în proporție covârșitoare.

Vreau să ne vorbiți și despre condiția actorului, a artistului independent în vreme de pandemie…

Gina Șerbănescu: Este o chestiune extrem de delicată și e foarte bine că o discutăm spre final, pentru ca oamenii să rămână cu acest mesaj. Stimați politicieni și, oricine ați fi dumneavoastră, artistul independent e plătitor de taxe și impozite și nu trebuie tratat, cum a spus un mare director de teatru, că e un șomer de fapt. Nu! Cu fiecare contract el plătește taxe și acum în vreme de pandemie este foarte clar că societatea românească nu-și protejează grupurile vulnerabile plătitoare de taxe. Și știți care este pericolul cel mai mare? Că oamenii aceștia se pot apuca de altceva. Pentru că pot. Sunt inteligenți, sunt frumoși, sunt deștepți, sunt activi, au un fond de acțiune extraordinar de puternic și se pot apuca de altceva. Și rezultă ce? Că noi am pierdut capital cultural prin asta. Din discuțiile mele cu artiștii independenți știu că sunt deja unii care vor să renunțe la această meserie, pentru că se simt vulnerabili, neprotejați, în pericol.

Spectacolele în aer liber sunt o soluție?

Gina Șerbănescu: Din păcate reprezintă o soluție pentru teatrele care își permit acest lucru. Și aici intră ideea de infrastructură culturală care la noi este „praștie”, să o spunem pe românește. Își permite Teatrul Național din București, de exemplu, s-ar putea întâmpla și la Constanța, dar distanțarea aceasta socială reduce posibilitățile. Știu că trebuie să fim responsabili în condițiile posibilității apariției unei boli. Dar imaginați-vă un meci de fotbal cu spectatori din 2 în 2 metri. Nu se mai întâmplă emoția maselor, care este cel mai important lucru atunci când se întâlnește publicul cu cel care performează. Indiferent că vorbim de sport, teatru sau ce doriți dumneavoastră.

Când credeți că o să putem intra din nou în sălile de spectacole?

Gina Șerbănescu: Nu pot anticipa. Deja din ce am văzut eu până acum, și pot vorbi ca un om care dorea să facă niște rezidențe în această vară în țări care erau cu cod scăzut de pericol, acum sunt pe linie ascendentă și foarte multe evenimente se vor anula și amâna. Eu nu prevăd mai devreme de primăvara anului viitor. Ce este foarte bun și foarte frumos în această perioadă este că există artiști care s-au mobilizat și doresc o reformă în teatrul românesc. Sper ca lucrul acesta să se întâmple. Pandemia a scos la iveală și capacitatea unora de a-și gestiona niște limite și incapacitatea altora de a recunoaște faptul că au niște limite. Și în aceste condiții aș vrea să închei pe un ton optimist. Sunt convinsă, ca urmare a acestei pandemii teatrul românesc va intra pe o linie de reformă, pentru că nu se mai poate altfel și nici artiștii autentici nu mai pot altfel.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto: Radio Constanţa