Ameninţarea COVID-19. Cum ne afectează psihicul şi ce avem de făcut pentru a nu fi victimele panicii

Publicat de , 21 martie 2020, 14:43

În plină pandemie de coronavirus, viața noastră s-a schimbat. Muncim de acasă și nu mai ieșim la plimbare atât de des. Psihoterapeutul Elena Harbur ne-a explicat într-un interviu acordat în cadrul emisiunii „Pulsul Zilei“, la Radio Constanța, cum ne afectează psihicul amenințarea COVID-19 și ce avem de făcut pentru a nu fi victimele panicii şi e trece cu bine de epidemia de coronavirus.

Elena Harbur: Cu siguranță viața noastră este afectată, dovadă că și la nivel media și tot ce ține de platformele de socializare toată lumea are reacții foarte prompte și directe. Aș îndrăzni chiar să spun că ne ducem undeva pe o isterie generală.

Cum se explică isteria de la cumpărături?

Elena Harbur: Este bine să ne facem provizii pentru perioada în care se presupune că ar trebui să stăm în casă (aproximativ două săptămâni) însă nu este justificat acum să cumpărăm tot magazinul. Este foarte adevărat că poate să dureze această izolare mai mult de două săptămâni, recomandările autorităților au fost de izolare de până la 10 săptămâni, însă putem să mergem oricând să ne aprovizionăm și este important cumva să ne raportăm la ceea ce putem face. Mai mult decât la ceea ce nu putem face.

Am auzit multe persoane afirmând cu responsabilitate că stau acasă, dar acum privesc pe fereastră și văd multă lume în plimbare la mare sau în alergare pe nisip. Cum este mai bine să procedăm, mai ales că autoritățile ne recomandă să nu ieșim din casă?

Elena Harbur: Este bine să facem mișcare, dar la noi acasă! Nu întâmplător se iau aceste măsuri de izolare, sunt niște măsuri de prevenție și de protecție. Om avea noi impresia că suntem sănătoși și că avem un sistem imunitar puternic, dar este bine să fim conștienți că putem fi purtători, așa sănătoși cum suntem noi, și putem să îi infectăm pe ceilalți. O plimbare este binevenită oricând, ajută psihicul și starea de relaxare, este adevărat, însă este bine să respectăm recomandările autorităților și să nu stăm în spații în care se află mai multe persoane. Am văzut și pe internet că în  alte țări se păstrează limita de 5 metri. Eu aș recomanda chiar o limită mai mare între indivizi dacă tot trebuie să ne mișcăm. Însă putem lua foarte bine aer la nas și în balcon și din curte și din preajma locului în care trăim, mai mult decât să începem să umblăm prin oraș. E totuși o dovadă de autoresponsabilizare și față de noi și față de ceilalți, pentru că societatea înseamnă fiecare individ în parte și nu putem avea o societate sau comunitate sănătoasă decât dacă ne preocupăm cu toții de acest lucru, la nivel individual.

Simt nevoia oamenii de consiliere psihologică mai mult decât de obicei?

Elena Harbur: Deocamdată isteria în masă a avut ca efect izolarea de tot, adică partea de psihologie, de asistență la cabinet este încă un serviciu de lux considerată, din păcate, și este printre primele care se sistează. Fiind declarată pandemie, populația este în risc, iar tendința este să ne axăm pe nevoile primare, bazale. Faptul că se trimit oameni în șomaj tehnic, sunt obligați să rămână acasă și li se taie din salariu pentru asta sau chiar sunt dați afară presupune o hiper-responsabilizare vizavi de venituri. Și atunci taie tot ce nu le trebuie și stau doar în casă și cheltuie banii pe mâncare și pe produsele de dezinfectare.

Este foarte greu să îi ținem pe cei mici în casă. Ce activități ne recomanzi pentru a evita pliciseala copiilor noștri?

Elena Harbur: Deja s-a pornit partea de teleșcoală, o idee foarte bună și pe care o susțin, pentru că este important să funcționăm, chiar dacă se schimbă condițiile în care funcționăm. Este bună activitatea de școală, este foarte bine ca părinții să facă un program pentru activitățile copiilor, să le dea de lucru chiar dacă stau în casă, să-i implice în activitățile de familie normale, uzuale, care ar fi trebuit să existe dar pentru care nu se găsea timp de obicei. Să participe la curățenia casei, la spălatul rufelor, la gătit. Să aibă parte de activități comune, de jocuri comune, de vizionarea filmelor împreună, de tot ce ține de o viață de familie uzuală normală. Copiii sunt foarte disponibili să fie împreună cu părinții. Ei devin o problemă pentru părinți doar în situația în care nu au de lucru. Dacă li se dă de lucru, sunt concilianți și dornici să facă pe placul părinților.

Cum ne putem ajuta noi, unii pe ceilalți, să trecem cu bine peste această perioadă?

Elena Harbur: E important să nu ne panicăm, să ne stăpânim teama și îngrijorarea faptului că vom muri cu toții. Nu vom muri cu toții! Nu vreau să par cumva naivă sau să fac o diferențiere. Și eu am părinți cu afecțiuni. Este o situație care poate afecta absolut pe toată lumea, din toate punctele de vedere. Pe de altă parte, dacă ne panicăm nu facem altceva decât să stricăm, facem mai mult rău decât bine. Și atunci este important cumva să ne axăm pe ce avem și nu pe ce nu avem. Este important să păstrăm legătura cu cei dragi, să ne echilibrăm și să ne organizăm noi cu noi, astfel încât să și facem bine. Să ne ajutăm unii pe alții înseamnă să fim acolo disponibili, să dăm un sfat, să putem vorbi, să putem colabora dacă este nevoie de o cumpărătură sau un medicament. Să fim disponibili să facem acest lucru atâta timp cât se poate și cu măsurile de precauție, bineînțeles. Cu mască, cu mănuși, cu tot ce este necesar. Vă invit să ne păstrăm calmul și zâmbetul pe buze! Este ceea ce ne face umani și ne ține împreună într-o comunitate.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – Arhivă