Ziua Unirii | Raul Ivan, președintele Asociației „Dobrogea Străbună“, despre semnificația actului istoric de la 24 ianuarie 1859

Publicat de , 24 ianuarie 2020, 12:23

La 24 ianuarie 1859 se înfăptuia Mica Unire – primul pas important pe calea înfăptuirii Statului Național Român. Despre semnificația actului istoric ne-a vorbit Raul Ivan, președintele Asociației Dobrogea Străbună, într-un interviu realizat de Larisa Calistru. 

Raul Ivan: Anul acesta se împlinesc 161 de ani de la ceea ce este cunoscut în manualele de istorie drept Mica Unire. Aceasta reprezintă doar o etapă în ceea ce se va numi mai târziu procesul de desăvârșire a unității de stat naționale românești, întrucât înainte de 1859 se poate vorbi de anumite evenimente premergătoare în Moldova și Țara Românească. Nu putem să nu aducem în discuție toată lupta, eforturile pe care studenții români, aflați în afara granițelor țării, studenți eminenți, intelectuali, care ne-au lăsat jurnale și pagini interesante, au contribuit la momentul 1859. Prezența lui A. I. Cuza a fost și în contextul istoric al vremii. Pe 5 ianuarie el nu a fost singurul candidat pentru a fi ales domn în Moldova. Au mai fost și alții (în jur de 38-40 de candidați), așa cum de altfel se întâmpla și în Țara Românească. Alegerea lui Cuza va avea efecte chiar sub formă de presiuni în București. Poate cei care vizitează Catedrala Patriarhală se întreabă de ce se află statuia lui Cuza pe acest drum. Legătura este foarte simplă, întrucât pe clădirea Palatului Patriarhiei se află o plăcuță în care se specifică faptul că în ziua de 24 ianuarie 1859, sub presiunea maselor, A.I. Cuza a fost ales domn al Țării Românești și implicit al Principatelor Unite. Dincolo de aspectul politic, istoric, să nu uităm că toate acestea sunt sub umbrela națională, a naționalismului și patriotismului, toți suntem un suflet, o inimă și o cugetare într-un singur neam.

Ce a însemnat această Unire?

Raul Ivan: Gândindu-ne la bucuria care s-a făcut între cele două state, a produs efecte și în Dobrogea, ca mai târziu în celelalte provincii românești (Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș, Crișana, Banat) se poate spune că este o scânteie care a dus la finalizarea din 1 decembrie 1918, Marea Unire. În 1866, Cuza a fost obligat să abdice și apoi să emigreze în afara granițelor. Pentru domnitor, educația a reprezentat un filon principal, întrucât generația tânără trebuia să construiască ceea ce se numește viitorul țării. Dar a dus măsuri noi și în plan politic, prin Constituție.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – Radio Constanța