La mulți ani, Elena Frîncu! Fosta mare handbalistă, în studioul Radio Constanța

Publicat de , 13 decembrie 2019, 13:36

Fostă handbalistă și director al Direcției Județene pentru Tineret și Sport Constanța timp de 22 de ani, Elena Frîncu a fost invitata Larisei Calistru și a lui Cătălin Donose în matinalul Bună Dimineața de la Radio Constanța, chiar în ziua propriei aniversări. Printre subiecte s-au aflat sportul actual, performanțe de acum și din trecut.

Elena Frîncu: Este o zi cu mulți sărbătoriți astăzi: Matei Stănei, Gabriela Agache și Florin Uzum (gimnastică) și Sorin Popescu (fostul director de la CSS1). Cred că vreți să știți cum gândesc sau ce mai fac pensionarii când stau în tribune și se uită la sport. Da, o facem cu bucurie și nu criticăm. Acceptăm, pentru că perioada în care mai trebuie să și muncești este foarte grea. Și astăzi parcă puțin greu de admis.

Suntem extrem de apreciată la Cumpăna, există sala de sport care vă poartă numele. Sunt multe lucruri bune acolo și în materie de sport?

Elena Frîncu: N-am niciun merit. Meritul este al comunității Cumpăna și în special al primarului Mariana Gâju. Pe care întotdeauna am considerat-o omul și fiica comunei. Pentru că indiferent de ce culoare politică ar fi, ea are o singură calitate : calittea de om. Îi place foarte mult să lase ceva dupa ea, pentru copiii, tineretul comunei, pentru că ea acolo s-a născut și așa cum îmi spune de foarte multe ori, de acolo vrea să ajungă în Ceruri.Și să o facă peste mulți ani, așa, pe la 90. Da, sunt 3 săli de sport, niciodată nu a întârziat să meargă să ia trenul de Constanța să ajungă la București la ministere sau, mai nou, după ce am bătut-o eu la cap de foarte multe ori, și-a luat și ea o mașină cât de cât elegantă la Primărie ca să se poată deplasa, uneori și de mai multe ori pe săptămână, pe ruta Constanța-Cumpăna. Sunt alături de ea de când eram director al Direcției de Sport, îmi place că e voluntară oricând și că își dorește să rămână ceva după ea. Acesta este rostul vieții, așa cum și după mine cred că ați rămas voi, mulți tineri care acum vă mai aduceți aminte de pensionarul Elena Frîncu.

Mai sunt două săptămâni și jumătate până se încheie anul 2019. Ca o tânără pensionară, cum vă place să vă numiți, cum s-a văzut sportul constănțean în acest an?

Elena Frîncu: Cred că Iliuță Floroiu și Mariana Solomon vor aprecia exact după clasamentul și după evidența pe care le au. Eu doar mă bucur de rezultatele copiilor în special, pentru că, la seniori, handbalul băieți scârțâie puțin în acești ani. Este și firească pe undeva scârțâiala aceasta. Anii au trecut, pretențiile sunt mai mari, posibilitățile sunt mai mici. Și o spun astăzi în zi de sărbătoare cu foarte mare credință (chiar astăzi am fost la maslu, la părintele Marius Moșteanu, să îi mulțumesc lui Dumnezeu că am apucat și vârsta aceasta de 67 de ani). Sportul nu se poate face numai din bani publici, este imposibil, fiindcă din banii publici comunitatea trebuie să se gândească la absolut toate nevoile. Și sunt nevoi multe mai ales în Constanța, care începe să îmbătrânească odată cu mine și chiar nu îmi doresc lucrul acesta, pentru că ea trebuie să rămână tânără, frumoasă și întotdeauna de invidiat pentru toate municipiile țării noastre. Așa am văzut eu, așa am crescut eu, dar acum vremurile sunt mult,mult mai grele. Descentralizarea (care încă nu-i totală) înseamnă putere de muncă (și trebuie să o ai), trebuie și o pregătire psihică iar în rest…nu pot să zic nimic nici de echipa de baschet fete, nici de cea de baschet băieți pentru că sunt după o pauză mare de echipe. Cel care înflorește și e numai meritul lui și care ne face fericiți că ne batem de la egal la egal și învingem campionii este FC Viitorul, echipa lui Gheorghe Hagi. Acolo sunt mulți bani privați și asta înseamnă că lucrurile merg. De asemenea, eu trebuie să le mulțumesc (pentru toată investiția pe care au făcut-o, pentru ceea ce face în natație) lui Răzvan Florea și lui Cornel Idu (pentru susținerea Simonei Halep, pentru care a fost suportul și trambulina de lansare). În rest…eu înțeleg și când e mai bine, și când e mai rău, pentru că acesta este sportul. Și cred și în refacerea echipei de fotbal Farul. Văd că Ciprian Marica s-a făcut constănțean. Eu am fost săracă, am crescut la țară. Sportul, handbalul, mi-au dăruit enorm. Datorez totul bunului Dumnezeu, antrenorilor, dascălilor  și sponsorilor mei. Nimic nu poți să faci de unul singur, ci numai împreună. Acesta este mesajul de iubire pe care îl transmit tuturor.

S-a încheiat Campionatul Mondial feminin din Japonia, echipa României a terminat pe locul al 12-lea. Eu de la acest Mondial o să îmi amintesc doar victoria extraordinară cu Ungaria…Dumneavoastră?

Elena Frîncu:  Eu nu vreau să supăr pe nimeni, dar nu a fost victoria noastră, a fost prostia Ungariei. Nu poți să conduci cu 6 goluri și să pierzi. Dar a fost, dacă vrei, sprijinul lui Dumnezeu, pentru că noi chiar nu meritam să nu intrăm în primele 12 echipe din lume. Am avut puțin noroc și a fost pentru Cristina Neagu (în fața căreia mă plec pentru efortul ei sufletesc și fizic pe care le-a făcut ca să poată să ajute echipa)ceva extraordinar. Au fost prea multe întâmplări nedrepte, probabil că oameni din conducerea handbalului au fost nedrepți și a fost o plată de la bunul Dumnezeu sau de la cei care nu mai vor să gândească pozitiv. Un campionat mondial nu se pregătește nici în ultimele 6 luni, nici în ultimul an. Cred că nu s-a corelat bine pregătirea de la cluburi cu interesul național. Interesul național este, după mine, înainte de orice, și dacă el își rezolvă obiectivele pe care le are, atunci ăia mici, din spate, care ne formăm această țară, cu siguranță reușim toți. Deci nu pot să le critic, am trăit și eu momente din acestea (dar nu chiar așa). De exemplu, în cei 27 de ani în care am jucat nu m-a bătut Suedia niciodată, iar Japonia nici nu era pe hartă. Trebuie să înțelegem că nu suntem roboți și oricând poți avea și astfel de momente. Nu pot să spun că ele n-au vrut. Ele au avut greșeli și un blocaj psihic extraordinar. Aș vrea să transmit acest mesaj: nu știu de ce nu-i mai respectăm pe cei care vor și pot. Toată lumea se întreabă de ce gimnstica nu mai are rezultate. Gimnstică nu mai e pentru că Bellu și Bitang trebuia să dispară de la echipa națională pentru că se săturase lumea europeană și mondială să fie România tot timpul campioană europeană și mondială. Și de atunci tot facem experiențe. Ei, nu prea se poate așa, pentru că Bellu și Bitang au stat în umbra Marthei și a lui Bela Karoly. Lucrurile serioase se fac cu muncă de sisif. Și munca de sisif trebuie să ți se pară ca o joacă. Și pentru că vin Sărbătorile, o să vă rog să mă iertați. Dacă am greșit, am greșit fără voie. La mulți ani, să aveți sărbători cu bine și un Crăciun cu oameni frumoși lângă voi și gesturi minunate!

Interviu realizat de Larisa Calistru și Cătălin Donose / Foto – Radio Constanța