INTERVIU | Astăzi este o zi importantă pentru americani: „Ziua Recunoştinţei”

Publicat de Doina Sirbu, 28 noiembrie 2019, 10:00

Astăzi este o zi importantă pentru americani:  „Ziua Recunoştinţei” (Thanksgiving Day); în decembrie 1941, Congresul SUA a aprobat o rezoluţie prin care a patra zi de joi din noiembrie a devenit oficial sărbătoare naţională a SUA.

„Ziua Recunoştinţei” aminteşte de miraculoasa recoltă care, în anul 1621, a salvat viaţa primilor imigranţi sosiţi în Lumea Nouă de pe îndepărtatele meleaguri britanice.

Este o sărbătoare care a plecat din SUA și care s-a răspândit pe glob, în Regatul Unit al Marii Britanii, Canada, Germania, Olanda, Australia și Japonia.

Și România are o zi a Recunoștinței, dar aceasta se numește Ziua Recoltei. Nu se sărbătorește la o anumită dată, ci fiecare zonă sau localitate din țară organizează o petrecere populară la sfârșitul uneia dintre săptămânile din luna octombrie.

Cu toții suntem, nu-i așa, recunoscători pentru un viitor bun și darnic.

Despre Ziua Recunoștinței au vorbit, cu Larisa Calistru, profesoara de Limba Engleză, Carmen Florescu, de la Colegiul Național Pedagogic ‘‘Constantin Brătescu’’ și elevele  Ana Maria Libu și Alexia Neagu, eleve în clasa a X-a, profilul pedagogie, bilingv-engleză. La colegiul lor, Ziua Recunoștinței este sărbătorită în acest an    într-un mod autentic.

Care este semnificația  Zilei Recunoștinței ?

Ana Maria Libu: Semnificația este mulțumirea adusă lui Dumnezeu pentru că au supraviețuit pelerinii în primul an, în America. Prima sărbătoare a fost împreună cu localnicii care au venit cu porumb și care îi susținuseră pe nou-veniți în încercarea de a-și clădi o colonie unde să trăiască liberi de canoanele impuse de suverani tiranici.

De ce se adună familia și multe persoane în jurul mesei?

Carmen Florescu: Învățăm despre aceste lucruri la opționalul de Istoria Marii Britanii și a SUA. De aceea am venit cu Ana și cu Alexia, pentru că ele studiază în clasa a X-a așa ceva și pot spune mai multe lucruri despre această sărbătoare specifică spațiului anglofon. Familia și multe persoane se adună în jurul mesei deoarece, în momentul de bucurie, după un an de multe suferințe, cei care supraviețuiseră iernii grele au fost însoțiți și de localnici. Faptul că atunci au fost împreună mai multe persoane, străine unele de altele, dar care s-au ajutat pe timpul iernii este un lucru foarte important și cred că de aceea a rămas idea aceasta de a fi împreună și de a împărți mâncarea.

Ce i-a determinat pe americani să considere această sărbătoare atât de importantă, încât să o celebreze 400 de ani neîntrerupt și să nu existe nici cea mai mică intenție de a renunța la ea?

Ana Maria Libu: Impactul evenimentelor care s-au petrecut este atât de puternic, încât și astăzi, când povestea se spune, cei prezenți se simt cutremurați. Aproape 100 de persoane fără destulă apă și mâncare, conștiente de asta, clădesc adăposturi într-un sol înghețat, pe o vreme câinoasă, cu ger și vânturi foarte puternice. Înainte de venirea primăverii, jumătate erau morți de boală și de frig. În primăvară, cei rămași au plantat recolte și au construit case mai trainice, iar în următorul noiembrie sărbătoreau supraviețuirea. Este impresionantă forța elementelor potrivnice și mai ales faptul că au supraviețuit.

De ce ar fi necesar să afle românii despre Ziua Recunoștinței, sărbătorită de americani ?

Alexia Neagu: Am învățat la istorie că poporul român este hotărât să își apere locul unde își desfășoară activitățile, dovadă stau luptele numeroase. Ziua Recunoștinței ar putea fi un exemplu de echilibrare a nevoii de supraviețuire cu momentul în care ne odihnim și ne încărcăm de energie pozitivă  prin trăirea sentimentului de recunoștință. Atât recunoștință pentru sprijinul divin, cât și pentru cei care, constatând că au ajuns pe alt tărâm decât cel ce le fusese promis, au respectat pactul semnat pe nava Mayflower, cu care veniseră în anul 1620, care stipula să se susțină unii pe alții, oricât le-ar fi de greu. Comunitatea era atât de sudată, încât un an mai târziu, când o navă le-a propus să îi ducă în Europa pe cei care doresc, nu a existat nimeni să opteze pentru plecare, cu toate experiențele tragice pe care le trăiseră și cu toată asprimea zonei de acolo. Iar înțelegerea lor, făcută înainte de coborârea de pe navă e recunoscută ca fiind primul document democratic important în istoria Americii. Și-au respectat cuvântul, au respectat înțelegerea, și-au respectat comunitatea. Pentru asta se poartă recunoștința.

De Ziua Recunoștinței aveți activități în unitatea dumneavoastră de învățământ ?

Carmen Florescu: Facem activități înscrise în săptămâna fructelor și legumelor, în cadrul programului Snack. Donăm fructe și legume centrelor de educație incluzivă. Vom merge anul acesta la “Delfinul”, tocmai pentru a încerca să arătăm și noi recunoștința pentru lucrurile pe care le avem.

Ce alte proiecte și activități pregătiți pentru semestrul următor?

Carmen Florescu: Încă din semestrul acesta pregătim un proiect despre poluare și ne-am legat și în acest proiect de anumite obiceiuri din spațiul britanic: Halloween-ul, pentru că am făcut o paradă a costumelor ecologice de Halloween. Deci, am îmbinat cumva sărbătoarea devenită cumva internațională a Halloween-ului cu lupta, de asemenea internațională, a poluării. Vom merge în luna martie a anului viitor la Atena (Grecia), unde vom colabora cu un grup de elevi de la o școală particulară, unde și ei desfășoară activități în acest sens.

Vă place această sărbătoare ?

Ana Maria Libu: Da, deoarece consider că mulțumirile aduse lui Dumnezeu și nu numai, trebuie sărbătorite în fiecare zi, nu numai de Ziua Recunoștinței, însă fiind o zi dedicată doar Zilei Recunoștinței este un lucru benefic.

Alexia Neagu: Și mie îmi place foarte mult această sărbătoare, sunt de părere că trebuie să mulțumim întotdeauna pentru ce avem și să nu ne dorim niciodată mai mult de atât.

Carmen Florescu: Nu neapărat trebuie să marcăm vizibil această zi. Pur și simplu trebuie să facem zilnic gesturi prin care să arătăm că, de fapt, ne simțim bine. Trebuie să mulțumim pentru ce am primit și să fim siguri că vom ajunge la lucruri nebănuite, la lucruri frumoase, care ne pot inspira.

Realizator interviu – Larisa Calistru / Redactor online – Doina Sîrbu