Patru zile în Sankt Petersburg. Un oraș de World Travel Awards – GALERIE FOTO
Publicat de Doina Sirbu, 11 mai 2019, 12:58 / actualizat: 12 mai 2019, 9:25
Fondat în anul 1703 de către Petru cel Mare, Sankt Petersburg este al doilea oraș ca mărime și importanță din Rusia. Are o populație de peste cinci milioane trei sute de mii de locuitori, la care se adaugă alte nouă milioane de turiști pe an. Ce te impresionează atunci când ajungi în Sankt Petersburg, pe lângă bogăția culturală, sunt curățenia, respectul pentru arhitectură și dorința de conservare a patrimoniului. În Sankt Petersburg, clădirile sunt spălate în fiecare primăvară odată cu topirea zăpezii.
Ca să ajungi la Sankt Petersburg, în vacanță, trebuie să planifici una cu o agenție de turism. În al doilea rând, este necesar să verifici valabilitatea pașaportului și să programezi o vizită la Ambasada sau la Consulatul Federației Ruse, ori din orașul în care locuiești, ori din altul. Programarea poate fi făcută foarte ușor, pe internet, cu condiția să ai toate documentele necesare pentru aprobarea vizei în scop turistic. Aici intervine touroperatorul de la care ai cumpărat sejurul, deoarece te poate îndruma să respecți formalitățile cerute de Ambasadă sau de Consulat. Vizele turistice se obțin doar pe baza unei invitații de la un turoperator din Federația Rusă. „Pe cont propriu, un turist nu poate să ajungă în Rusia fără să apeleze la o agenție turistică cel puțin pentru obținerea vizei“, a spus Andrei Vîlcovan, reprezentantul agenției de turism Kalinka Travel, singura agenție specializată pe recepția turiștilor români din Rusia, care lucrează cu ghizi vorbitori de Limba Română.
Dacă ești din Dobrogea, o călătorie la Sankt Petersburg începe cu un zbor de pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu, cu compania Turkish Airlines.
Escala din Istanbul îți va oferi ocazia să vezi noul aeroport. Construcția a fost inițiată în anul 2014 și a fost inaugurată anul trecut, în data de 31 octombrie. Anul acesta, în aprilie, a fost realizat transferul operațiunilor de pe vechiul aeroport pe cel nou. Deși proiectul va fi finalizat în anul 2023, noul aeroport din Istanbul poate primi, în prezent, 90 de milioane de pasageri pe an, capacitatea fiind 200 de milioane pe an, odată cu încheierea lucrărilor. Din aprilie anul acesta a fost modificat programul zborurilor: sunt patru zboruri de pe Mihail Kogălniceanu, în patru zile ale săptămânii, două dimineața și două noaptea, astfel încât să poți prinde legături în cele peste 300 de destinații mondiale către care poți zbura.
Odată ce ai ajuns în Sankt Petersburg, o să constați că majoritatea hotelurilor, mai ales cele boutique, au fost amenajate în clădiri a căror poveste este nemaipomenită. Nici nu poate fi altfel, ținând cont de istoria acestui oraș, dar și de faptul că tot centrul, ce deține pentru 4000 de obiective, este sub patrimoniul UNESCO. Deși cele mai multe unități de cazare de acest fel sunt de patru și de cinci stele, sunt și altele la fel de frumoase, foarte bine conservate, în centrul orașului, la trei stele plus. Una dintre aceste unități de cazare este situată foarte aproape de teatrele imperiale Mariisnky și Nicolaevski, de piețele Sinodului, Senatului și Catedrala Sfântul Issac, de alte obiective și numeroase restaurante. Clădirea a fost construită în 1735, povestea acestui hotel fiind legată de personalitatea prințesei Yekaterina Romanovna Vorontsova-Dashkova, prietena Țarinei Ecaterinei a II-a, singura femeie care a condus Academia de Științe a Rusiei, totodată fiind cea care a contribuit la introducerea Limbii Ruse la curtea țarilor și la promovarea literaturii. „Ceea ce trebuie spus este că ambele personalități au fost foarte progesive și active, două doamne cu înclinații artistice deosebite. Desigur, prin participarea Yecaterinei Dashkova la Atacul de Palat, prin faptul ca Ecaterina a II-a a devenit țarină, au rezultat câteva privilegii pentru Dashkova. Cea din urmă a avut un aport deosebit în promovarea limbii ruse, ceea ce a influențat renașterea culturii și a literaturii. Ca orice personalitate iluministă avea o mulțime de pasiuni, prințesa fiind cunoscută în Europa mai ales datorită muzicii sale“, ne-a mărturisit Svetlana Velmiakina, directorul de vânzări al hotelului.
Descoperirea orașului Sankt Petersburg trebuie să înceapă cu o excursie la Fortăreața Sfinții Petru și Pavel. Construită în aproximativ treizeci de ani, în interiorul fortăreței puteți vizita catedrala Sfinții Petru și Pavel, unde veți găsi cavourile familiei Romanovilor, închisoarea politică în care a fost deținut chiar fiul lui Petru Cel Mare, Țareviciul Alexei. De asemenea, puteți fi martorii uneia dintre cele mai importante ceremonii: tragerea salvelor de tun de pe bastionul principal al cetățenii, în fiecare zi la ora 12.00. Andrei Vîlcovan, reprezentantul agenției touroperatoare este de părere că acest loc reprezintă „piatra de temelie a orașului. Petru Cel mare, sosind din Moscova, își întemeiază noua capitală imperială, tocmai aici pe un mic petic de pământ, la vărsarea Nevei în Marea Baltică. Este o fortăreață de dimeniuni relativi mici, însă a funcționat în timpul războiului nordului din 1703, timp de șapte ani, ca o capitală de sine stătătoare. Sunt clădiri administrative, celebra închisoare a Petropavslovkului și Catedrala. Cea din urmă este prima construcție a orașului, necropola familiei Romanovilor, de la Petru cel Mare până la Nicolae al II-lea și urmașii acestuia. Este o primă expunere către Sankt Petersburg și ilustrează foarte bine proiectului lui Petru cel Mare“. Pentru că descoperirea cetății o să-ți ocupe prima parte a zilei, după-amiaza ar trebui să-ți rămână liberă pentru o plimbare prin centrul orașului și pentru o cină la restaurantele cu specific din Sankt Peterburg unde, pe lângă preparate culinare delicioase, vei avea ocazia să asculți romanțe rusești.
A doua și a treia zi ar trebui să fie rezervate pentru vizitarea celor mai importante catedrale și biserici – Biserica Mântuitorul pe Sângele Vărsat, Catedrala Sfântului Isaak și Catedrala Maria de Kazan- sau pentru Ermitaj, unul dintre cele mai mari complexe muzeale din lume, fondat în anii ’60 ai secolului al XVIII-lea. Complexul muzeal Ermitaj este format din Palatul de Iarnă, Ermitajul cel mic, cel vechi și cel nou, Teatrul Ermitajului și o parte folosită de Statului Major, urmând ca peste un an sau doi să fie incluse și alte clădiri care în prezent sunt restaurate și pregătite să intre în circuitul turistic. „Clădirea principală a Palatului de Iarnă a fost construită pentru Elisabeta Petrovna, care a murit în 1762. Palatul a fost terminat spre anul 1764 când pe tronul Rusiei stătea Ecaterina a II-a. Țarina a hotărât să fie construită o clădire mică pentru colecția ei de pictură. De aici a pornit, de fapt, colecția muzeului Ermitaj, care în prezent are trei milioane de exponate. ‘‘Numai dacă stați un minut lângă fiecare, ar trebui să petreceți în acest muzeu aproximativ 11 ani’’, a mărturisit Maria Ryzhova, ghid de turism.
În a patra zi ar trebui neapărat să ajungi la Pușkin, la 25 de kilometri de Sankt Petersburg și să vezi reședința de vară a familiei țariste.
La Tsarskoe Sole vin aproximativ două milioane de turiști pe an. Cu toată că în timpul Blocadei această clădire a fost aproape distrusă, în prezent, arată de parcă cel De-al Doilea Război Mondial nici nu ar fi avut loc. Înaintea asedierii Leningradului, așa cum fost denumit orașul Sankt Petersburg în timpul comunismului, operele de artă au fost ascunse în Siberia, iar statuile au fost îngropate în pământ. Cu toate acestea, a existat o nefericită excepție: chihlimbarul din vestita cameră a Palatului. Acesta nu a mai putut fi salvat de femeile rămase în reședință, fiind prea greu pentru a fi cărat și ascuns, în lipsa bărbaților plecați la război. Cu toate acestea, în prezent, renumita cameră de Chihlimbar poate fi vizitată fiind și ea restaurată. Satul regal a fost reședința de vară a familiei a țarilor. Reabilitată fără cusur, cu o grădină splendidă de care te poți bucura cu adevărat în timpul sezonului cald, din această reședință au fost trimiste scrisori către familia regală a României în timpul Primului Război Mondial.
”Blocada Leningradului a început în septembrie 1941 și a durat 900 de zile. La începutul blocadei, depozitele de alimente au fost distruse de artileria nemtilor, iar orașul a rămas fără rezerve. La începutul lunii decembrie, rația de pâine pentru o persoană ajunsese la 125 de gr. oamenii mureau pe străzi. Iarna a fost severă și grea, apeductul nu a funcționat, lumina electrică nu exista, iar oamenii și-au folosit mobila din casă ca să se încălzească.” ne-a spus Maria Ryzhova, ghid de turism.
Conform scrisorilor ce se regăsesc în Arhivele Naționale ale României și citate de istoricul Daniel Citirigă, regina începe o corespondență cu Țarul Nicolae al II-lea. Astfel, potrivit istoricului, Regina Maria i-a trimis „țarului o scrisoare «lungă și interesantă» (…). Pe 16/29 mai 1915, suverana îi scrie «dragului Nicky», reamintindu-i despre dorința și implicarea ei referitoare la schimbarea sentimentelor și relațiilor dintre România și Rusia despre care spera să devină «cât de prietenoase și apropiate era posibil». În același timp, regina se declara afectată și dezamăgită din cauza dificultăților apărute în momente decisive, cum era acela, dar spera ca victoriile armatelor ruse să ducă la dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar și să ofere la sfârșit românilor frontierele «care au fost întotdeauna miza solicitărilor lor ardente și obiectul nestrămutatelor credințe». (…) Scrisoarea, (…) semnată «Missy, verișoara ta iubită» nu se încheia înainte de a-l asigura pe țarul Nicolae de bucuria de a-i adresa acele rânduri direct lui, cel care putea înțelege temerile și speranțele ei «mai bine ca oricine altcineva»: (…) Prin scrisoarea trimisă de la Țarskoe Selo, la 29 mai/11 iunie, Nicolae al II-lea remarca faptul că suverana a pledat cauza țării sale «printr-o metodă minunată», doar că, o spunea cât se putea de sincer și ferm, «am fost profund uimiți de revendicările enorme ale țării tale». Țarul întărea ideea conform căreia, încă de la începutul războiului, el și Sazonov, ministrul de Externe al Rusiei, au acceptat că Transilvania și sudul Bucovinei vor fi atașate României după dezmembrarea Austro-Ungariei. Nicolae al II-lea remarca și că dacă acest deziderat s-ar împlini, România și-ar dubla teritoriul, iar acolo unde populația era pur românească, Rusia se declara bucuroasă să susțină această alipire, dar nu același lucru s-ar fi întâmplat în cazul teritoriilor cu populație rusească, «frații noștri în credință și sânge», a căror încorporare într-o țară străină ar fi fost nejustificată“.
În ultima zi la Sankt Petesburg, ar trebui neapărat să-ți faci timp să vezi colecția privată de la Muzeul Faberge, dar și o piesă de teatru la una dintre cele mai vestite instituții de cultură din câte există: la Teatrul Mariinsky. Construit în 1860, pe structura unui circ, clădirea a fost superb decorată cu o nuanță de verde, ceea ce este neobișnuit pentru o sală de teatru. Marina Suhacheva, ghid de turism, mi-a mărturisit că sunt două legende: „Se spune că această culoare este asemănătoare cu cea a Nevei. Altă variantă ar fi că arhitectul a fost îndrăgostit de o fată care avea ochii de această culoare. De fapt, teatrul fiind mic, această culoare este mai plăcută decât roșul folosit pentru decorarea sălilor de teatru. „Acest teatru este deosebit, deoarece scena este înclinată la un un unghi de patru grade. Pentru artiștii școliți la Academia Vaganova din Rusia nu reprezintă o problemă, deoarece aceștia învață să danseze pe orice fel de scenă. Pentru cei care vin din străinătate, această scenă înclinată reprezintă o problemă. Măsura aceasta nu a fost luată întâmplător. Datorită acestui unghi de patru grade decorurile par mai voluminoase, iar salturile balerinilor mai înalte“.
Dacă vrei să vezi o piesă de teatru la Mariinsky, poate chiar din loja țarilor, ar trebui să ajungi la Sankt Petersburg în timpul stagiunii, din septembrie până la sfârșitul lui iulie. În timpul vacanței, alte teatre joacă pe această scenă.
Cu siguranță, istoria acestui oraș poate fi definită prin intermediul celor trei denumiri pe care le-a avut în decursul secolului al XX-lea. Primul nume dat de însuși Petru cel Mare a fost Sankt Petersburg. În timpul Primului Război Mondial, denumirea a fost schimbată în Petrograd, deoarece numele inițial avea conotații germane, iar Imperiul Rus a luptat împotriva celui german. Odată cu regimul comunist, Petrograd a devenid Leningrad, urmând ca după prăbușirea regimului să revină la titulatura originară.
Sankt Petersburgul impresionează și te uimește. Dacă nu ai inclus acest oraș pe lista destinațiilor de vacanță, ar fi bine să o faci. Ideal ar fi să ajungi în perioada sezonului cald, în timpul Nopților Albe și, eventual, să-ți petreci sejurul într-o cameră cu tavan din sticlă, astfel încât să te bucuri de această experiență la intensitate maximă.
Orașul Sankt Petersburg a fost înfrățit cu orașul Constanța din anul 2007. Totodată, Universitatea Ovidius din Constanța este înfrățită cu Universitatea din Sankt Petersburg.
Documentarea pentru acest articol a fost posibilă cu sprijinul agenției de Turism Kalinka Travel, Turkish Airlines, Dashkova Residence, Direct Aeroport, IBIS Constanța.
redactor – Adelina Tocitu / redactor online – Doina Sîrbu / foto – Ovidiu Oprea
