Ziua Mondială a Diagnosticării Diabetului. Ce înseamnă diabetul zaharat în România

Publicat de Doina Sirbu, 16 aprilie 2019, 13:00

Despre acest subiect ne-a vorbit Maria Mesaroș,  președintele Federaţiei Asociaţiilor Diabeticilor din România.

Liliana Moldoveanu – Vorbim de Ziua Mondială a Diagnosticării Diabetului, despre o afecțiune cronică cu o incidență ridicată în România. Aveți date la îndemână, ce înseamnă diabetul zaharat în România în ultimii ani?

Maria Mesaroș – Diabetul este una dintre cele mai mari probleme de sănătate publică ale secolului XXI. Unul din 10 adulți suferă de diabet, iar pentru fiecare persoană diagnosticată există cel puțin o altă persoană care nu a fost diagnostică, încă. La nivel de România, numărul cazurilor înregistrate este de 992.000 de persoane, dar numărul lor real este, undeva la 1.700.000 de persoane. Probabil, persoane care se tratează în privat, probabil persoane care nu sunt înregistrate nicăieri, pentru că ne lipsește încă, acel registru al diabetului care a fost pus acum 6 ani la dispoziție, dar care nu funcționează. În fiecare an, în România, cel puțin 38.000 – 39.000 de persoane sunt diagnosticate cu diabet ca și cazuri noi, cam 211 persoane pe zi. Prevalența este undeva la 11% din populația României.

Liliana Moldoveanu – Așa arată și studiile. Să punctăm și faptul că există două timpuri de diabet, diabetul de tip 1 și de tip 2.

Maria Mesaroș – Diabetul de tip 1 este în jur de 60.000 de persoane, unde 3500 sunt copii, iar restul sunt cei care au fost cândva copii, adulți și persoane vârstnice cu diabet tip 1, din copilărie.

Liliana Moldoveanu – Dumneavoastră aveți diabet zaharat, de la ce vârstă?

Maria Mesaroș – De la vârsta de 10 ani. În acest an fac  50 de ani de diabet. Și soțul face 48 de ani de diabet.

Liliana Moldoveanu – Există un mit. Se spune că diabetul de tip 1 este mai rău decât diabetul de tip 2.

Maria Mesaroș – Diabetul de tip 1 este boala autoimună. Dacă reușești să-l ții sub control nu ai probleme, poți să ai o viață liniștită, poți să ai familie, poți să te realizezi, dacă ai diabet tip 1. În ziua de astăzi ai toate posibilitățile pentru a face așa ceva, față de anii, în care au fost alții copii.

Liliana Moldoveanu – Dacă tot vorbim de diagnosticarea diabetului, cum se diagnostichează, de unde știm? Cum punem acest diagnostic?

Maria Mesaroș – Practic, diabetul de tip 2 care este cel mai frecvent și cel care dă complicațiile și de multe ori este depistat după complicațiile apărute, care poate fi dus pe picioare de oameni, chiar și ani de zile, până la diagnosticare, are următoarele cauze, următoarele simptome. În cazul în care oboseala este frecventă, somnolență frecventă, foamea este mare, setea este puternică, urinatul este foarte des, este un semnal și trebuie să te prezinți la medicul de familie și a cere îndrumare. Din păcate, oamenii nu se prezintă din timp la medic.

Liliana Moldoveanu – Testul măsurării glicemiei din picătura de sânge face diferența?

Maria Mesaroș – Face diferența. Este important să o faci. După care, medicul de specialtate sau medicul de familie te trimite la analizele de laborator. Important este ca între valori de 100 – 120, să te prezinți la medic. El va știi ce trebuie să facă, unde să te trimită și ce trebuie să faci. Diabetul de tip 2 poate fi prevenit. Poți să nu-l faci, dar asta depinde de tine. Depinde de schimbarea stilului tău de viață, de relația ta cu medicul de a-l gestiona.

Liliana Moldoveanu – Se poate face prevenție în ceea ce privește acest diagnostic cronic?

Maria Mesaroș – Este normal că se poate face prevenție, totul depinde de medicii de familie. Ei trebuie să aibă în vedere unde există în familii persoane cu diabet, obezitate, boli cardiovasculare, să fie trimiși cel puțin o dată pe an, la evaluări. Evaluarea înseamnă o glicemie sau o hemoglobină glicozilată, care arată pe 3 luni valorile glicemiei și care, poate să fie semnalul de alarmă.

Liliana Moldoveanu – Să ne oprim și asupra tratamentului actual pentru că, aici, de la nivelul federațiilor asociațiilor diabeticilor din România, ați contribuit la discuții și la schimbarea, prin ordin, a programului național de diabet, prin adăugarea unor decizii. Cum stăm cu tratamentul actual, în România?

Maria Mesaroș – Alături de noi sunt asociații ale pacienților din țară care ne susțin, părinți,  aparținători, chiar persoane cu diabet. S-a ajuns la discuții în urmă cu 4 ani, pentru introducerea pompelor de insulină. Acea pompă de insulină, dă insulina necesară organismului. S-a discutat despre senzorii de automonitorizare continuă, cel puțin pentru copiii cu diabet, pentru că viața lor poate fi îmbunătățită, acei copii pot fi urmăriți atât de părinți, cât și de specialistul în diabet. Toate acestea, controalele și tot ce ține de pompă, senzori, pot să le îmbunătățească calitatea vieții lor.

Liliana Moldoveanu – Se elimină și acele înțepături zilnice în administrarea insulinei, în realizarea glicemiilor.

Maria Mesaroș – Cel puțin 4 înțepături cu insulină, cel puțin 8 înțepături în deget pentru glicemie, ca să ai un control cât de cât al diabetului.

Liliana Moldoveanu – Toate se realizează prin, depunderea unui dosar la centrele regionale –  Constanța, Tulcea. Zona Dobrogei este arodată Bucureștiului, celor 4 spitale din Capitală. Mai trebuie lucrat la aceste reguli de funcționare, acum!

Maria Mesaroș – Anul trecut se discuta undeva de 20 – 25 de centre naționale, tocmai pentru a facilita accesul persoanelor cu diabet și în special a copiilor și a evita distanțele lungi de deplasare, dar dosarele se depun la Casele Județene, de unde se trimit la centrele regionale de care aparțin, după care, la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Momentan, din cele 500 de sisteme, au reușit să fie puse undeva la 100 și ceva, la nivel național, dosare fiind depuse, circa 285, pentru aceste sisteme. Este mai greu pentru că se fac licitații, licitațiile le fac spitalele județene, acolo pot să apară diverse motive prin care se anulează licitația respectivă, pentru că nu vin banii la timp de la Casa Națională, avem județe unde centre regionale sunt cele 5, unde s-a pus un senzor sau altele unde s-au pus 50 de senzori. Este o discrepanță foarte mare între acestea. Pentru astea, trebuie să fie specialiști pregătiți în montarea de pompe și senzori, care să-si asume această responsabilitate și fiecare centru ar trebui să aibă astfel de specialiști. Fiecare spital județean ar trebui să aibă încadrată o astfel de persoană, pentru ca accesul să fie mai facil la montarea și urmărirea lor.

Liliana Modoveanu –  Din tot ce-ați spus, tratamentul, practic, devine altul. Este un alt management al diabetului zaharat, prin aceste mijloace moderne, tehnologice, puse la dispoziția pacientului.

Maria Mesaroș – Mult mai bun, mult mai facil, poate să facă orice activitate, pentru că își poate ormări glicemiile, oscilația lor.

Liliana Moldovenu – Mai trebuie lucrat în zona de birocrație și de actele necesare întocmirii dosarelor. La Constanța, există situații în care au fost respinse dosare, pentru că nu a existat o ștampilă pe un consimțământ, o ștampilă ce nu era prevăzută pe acea hârtie.

Maria Mesaroș – Trebuie o mai mare atenție la cei care întocmesc dosarele și care le preiau. Urmează Casa de Asigurări Județeană să ridice toate documentele. Mai este mult de lucru, și comisia de specialitate din Ministerul Sănătății să lucreze mai îndeaproape cu pacienții și să vadă toată problematica, să poată recomanda ceea ce este necesar și practic pentru pacientul cu diabet.

Realizator – Liliana Moldoveanu

Redactor online – Liviu Predescu