„Regina Maria era zeița noastră“- amintiri cu scriitoarea nonagenară, Florica Stanciu

Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 6 februarie 2018, 14:05

Interviu în exclusivitate cu decanul de vârstă al Cenaclului literar „Mihail Sadoveanu“ din Constanta, scriitoarea Florica Stanciu. Prozatoarea s-a născut în anul 1925 și încă din 1976 este membră a acestui cenaclu. A publicat cărți precum Parfumul prieteniei sau Umbre la fereastra cetății, iar acum la 93 de ani are lucrează la un nou titlu.

Luna lui mărțișor îi va aduce în dar scriitoarei nonagenare Florica Stanciu încă un an plin de optimism pe care îl va dedica tot prozei, iubirea sa din totdeauna. S-a născut în anul 1925 în cartierul constănțean Palas, a copilărit în perioada interbelică, iar amintirile sale cu frumoasa Regina Maria îi sunt și acum luminoase.

Adolescenta Florica Stanciu alături de mama sa și cei cinci frați mai mici

„Fiind în cartierul Palas, la marginea cartierului aveam hipodromul alături. Și venea și Regina Maria. Avea și o frumoasă lojă, dantelată, în alb. Și întotdeauna avea o batistă, așa, o cârpă mare albă și cu acea batistă saluta și în dreapta și în stânga, cu tot sufletul ei, era numai bucurie. R: Erați doar un copil când îi vedeați chipul Reginei! Da, era foarte frumoasă, extraordinar de frumoasă, și zâmbitoare, față ei era numai un zâmbet. Ni se părea nouă că era zeița noastră“, își amintește scriitoarea Florica Stanciu.

Constănțeanca Florica Stanciu, autoarea cărților „Puterea Dragostei“, „Trimful Prieteniei“, „Avânt și Dezamăgire“, dar și „Umbre la fereastra cetății“ ne povestește cum a ajuns să muncească la CFR de la vârsta de 16 ani, cum a absolvit Facultatea de Drept la București și cum a întâlnit personalități de marcă ale vremurilor pe care le-a traversat.

R: Aveți amintiri frumoase, amintiri parcă desprinse din povești, dar cum erau oamenii de altădată?

„Oamenii erau mai curați sufletește, nu exista, Doamne ferește, să arunci gunoi pe stradă. Am avut întâlniri frumoase, cu Mihail Sadoveanu, atât doar că eu l-am făcut cam îngâmfat. Cu Ceaușescu nu m-am întâlnit, era la tribună, dar cu Gheorghiu Dej, da, atunci eram în București și fiind mai mică, zic eu, mai în fruntea Facultății a trebuit eu să îl salut. Mi-a plăcut de el pentru că era un om foarte simplu“, ne destăinuie Florica Stanciu.

R: Îmi povesteați mai devreme că oamenii aveau o bunătate sufletească ieșită din comun, că erau mai aplecați spre simplitate și spre lucrurile bune, de ce ne-am înrăit între timp, ce s-a schimbat cu noi?
„Cred că oamenii atunci erau și mai credincioși. Ne îndepărtăm de prieteni, de colegi, de aproapele nostru“, mai spune interlocutoarea noastră.

Autoarea Florica Stanciu este membră fondatoare a Cenaclului „Mihail Sadoveanu“ din Constanța. Președintele acestuia, Aurel Lăzăroiu are numai cuvinte de laudă pentru activitatea dumneaei.

„Este un om respectat, citit, apreciat în rândul scriitorilor și al iubitorilor de literatură“, spune Aurel Lăzăroiu despre Florica Stanciu.

Redactor: Silvia PASCALE