Despre viață, fără duioșie. Ovidiu in Love
Publicat de , 1 decembrie 2017, 14:32
Joi, 30 noiembrie, a avut loc premiera unuia dintre cele mai moderne spectacole pe care Teatrul de Stat din Constanța le-a inclus în repertoriu în ultimii ani (nu spun ”cel mai”, pentru că, aproape întotdeauna, astfel de ierarhii sunt discutabile). Anunțată și pregătită de mai multe luni, cu repetiții intrate în linie dreaptă din luna octombrie, piesa ”Ovidius in Love- Jurnalul unui exilat îndrăgostit” pusă în scenă de regizorul Alexander Hausvater, după un roman de Marin Mincu, a încheiat Anul Ovidius generând o mare emoție artistică.
Au fost, în această vară, mai multe piese de teatru care l-au omagiat pe marele poet latin, realizate de Facultatea de Arte sau în cadrul festivalului ”Miturile cetății”, dar, din păcate, ele nu au cum să fie incluse în repertoriu. Așa că, pentru constănțeni, a fost doar o chestiune de șansă, dacă au putut sau nu ajunge atunci la spectacole. Ei bine, de această dată, avem de a face cu o serie de reprezentații, șase la număr, într-un proiect finanțat de Primăria Constanța, la care pot intra toți pasionații de dramaturgie.
Prin trupa Teatrului de Stat din Constanța, cu participarea unor actori din țară, regizorul Alexander Hausvater a dat viață jurnalului unui exilat îndrăgostit, pornind de la un roman valoros al scriitorului Marin Mincu: ”Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidius”. Încă din titlu, eclectic prin îmbinarea de cuvinte românești și străine -”Ovidius in Love”, suntem atenționați că nu este o montare tradițională, convențională. În plus, în în programul de sală, cunoscutul regizor ne avertizează în stilul său caracteristic că : ”este un spectacol în care se creează o țară. O țară care promite să se realizeze pentru că are un potential absolut extraordinar.”
Așadar, Ovidius este exilat la Tomis, într-un spațiu pe care nu-l cunoaște și de care se teme. Aici întâlnește o lume sălbatică, barbară, care trăiește sub ocrotirea unui zeu necunoscut, Zamolxe (Zamolxis). Cunoaște o femeie, Aiia, care îl învață ce este dragostea și prin ea, transformându-se într-un get, pentru prima oară, Ovidiu va scrie despre ceea ce vede, aude, despre ceea ce trăiește.
Realizatorii acestui proiect ne-au anunțat: ”Echipa artistică implicată în proiectul OVIDIUS IN LOVE este formată din vârfuri ale scenei româneşti. Alături de regizorul Alexander Hausvater, care a realizat dramatizarea romanului, scenografia este concepută de Maria Miu, autoarea a peste 210 creaţii în teatru, operă, film şi televiziune, în România şi în străinătate, iar muzica este compusă de Mircea Kiraly, cunoscut de publicul larg ca membru al formaţiei „Compact”, dar şi compozitor a peste 70 de muzici originale de teatru şi a peste 120 de muzici originale de film de scurt şi lung metraj. Coregrafia este semnată de András Lóránt, un nume preferat de cei mai cunoscuţi şi apreciaţi regizori români, cât despre Lucian Moga, el este expertul în light design care va completa fericit background-ul vizual al spectacolului, având o carte de vizită apreciată superlativ de profesioniştii din teatru.”
Într-adevăr! Profesioniști ai artei spectacolului s-au reunit pentru a face la Constanța un spectacol ultramodern, dinamic și plin de energie, cum ne doream de multă vreme. Publicul a fost întâmpinat de la intrare de siluete învăluite în pânze albe, acoperind complet trupurile, într-o mișcare permanentă, sugerând valurile albe înspumate sau acel moment al începutului de lume, când formele prindeau contur. O muzică stranie și totuși atât de modernă, cu accente din folclorul românesc ne-a însoțit pe tot parcursul reprezentației, compozitorul Mircea Kiraly reușind să ne facă să auzim ecourile unui timp atât de îndepărtat. Scena destul de îngustă a clădirii ”Fantasio” s-a lărgit spectaculos, datorită variantelor ingenioase de a crea volume și spații suplimentare, ale scenografei Maria Miu, efectele vizuale adăugând un plus de mister. Coregrafia semnată de András Lóránt, a permis tinerilor actori să-și afirme talentul și disponibilitatea extraordinară de a juca. Am avut impresia că și-au spus ”acum ori niciodată”…
Aș spune că adevărații eroi ai premierei ”Ovidius in Love” au fost ei, actorii Teatrului de Stat și invitații lor, care, timp de două ore, aproape că nu au respirat în ritmul electrizant impus de regizor. Au fost aplaudați îndelung toți cei care au participat, menționându-i pe Georgiana Mazilescu, extraordinară în rolul Aiiei, Mara Opriș, fabuloasă în rolul Medeei, cu unduiri șerpești și priviri ucigătare, pe Marian Adochiței crud și brutal în rolul comandantului Paulus. Intrat în echipa acestui proiect, având rolul principal, Constantin Florescu, care a mai colaborat cu regizorul Alexander Hausvater, a conturat cu pricepere personalitatea reținută, îngândurată și uneori năucă a poetului Ovidius, azvârlit pe un țărm neprimitor, într-o toamnă rece.
Cu siguranță că acest tip de teatru, la Constanța, scutură mentalități învechite. Forțează barierele și provoacă nedumeriri și multe comentarii. Timp de aproape două ore, regizorul Alexander Hausvater, cunoscut pentru provocările pe care le-a lansat în teatru de-a lungul carierei, folosind și nuditatea ca formă de expresie, a supus spectatorii unei avalanșe de simboluri, pe care, dacă intenționezi să le decodifici punct cu punct, ai nevoie de o revizionare a spectacolului.
În tot acest complex de mesaje se desprind câteva laitmotive: al condiției umane (viața, moartea, fericirea, suferința, eșecul existențial), al destinului omului superior, al jertfei creatoare, al îmbogățirii iraționale, al simplității, al iubirii necondiționate, până la moarte.
În viziunea lui Alexander Hausvater, trecut, prezent și viitor se întrepătrund într-o combinație fluidă, căci latinul Ovidius are viziunea crucificării și mântuirii, a arderii Romei decadente, a instaurării dictaturilor de tot felul (sugestie data de costumele soldaților, inspirat alese). Înțelege și nu prea acest popor care începe să se formeze sub ochii lui, care adoră natura, care are o frăție specială cu fiarele sălbatice. Ovidius asistă la răzmerițe, vede sacrificiile de vieți tinere închinate lui Zamolxe, simte primejdia atacurilor invadatorilor prădători. Participă la petreceri, chiar la o nuntă care se transformă în nuntă mută, descoperă dansul călușarilor. Înțelege și nu prea. Se miră de miturile pe care le întrezărește în viitor, cum ar fi cel al Mioriței și al atitudinii contemplative în fața morții. Acest ultim mit este comentat astăzi mult, inclusiv pe rețelele de socializare, de psihologi moderni, care găsesc în el sursa noncombatului nostru ca neam. Nici intelectualul Ovidiu nu îl înțelege, nici nu ar prea avea cum, căci nu este creștin. Doar o profundă aplecare asupra spațiului și timpului care a generat acest mit l-ar putea lămuri.
Piesa se încheie cu moartea iubitei Aiia, iar Ovidiu rămâne singur, dar schimbat întru iubire. Și așa, va întemeia cultural acest oraș, pentru posteritate. Puțină duioșie, multă cruzime, disperare, este ceea ce vedem. Dorința de puțină dragoste și pace sufletească, îmbinată cu frica de singurătate acestea sunt sentimentele ce te încearcă pe tot parcursul piesei.
La ieșirea din sală, Tomisul modern ți se pare chiar minunat!
Ovidiu in Love este un spectacol pe care nu trebuie să îl ratați. Pentru că este diferit de ceea ce ați văzut până acum pe scena de la Fantasio.
Steliana BAJDECHI
