La aniversare

Publicat de , 23 mai 2017, 06:30

A devenit o cutumă a acestor timpuri sărbătorirea unor evenimente pentru comunități de toate tipurile, de la cele profesionale la cele etnice sau confesionale. Astfel, există, de pildă, manifestări pentru o zi a jurnalistului, o zi a energeticianului, o zi a marinarului, care, în România, coincide cu o mare sărbătoare religioasă, Adormirea Maicii Domnului; momentele istorice și simbolurile culturale naționale au și ele parte, evident, de o atenție specială: o zi a culturii, o zi a drapelului național, o zi a independenței, o zi a holocaustului, a deportărilor.
Țările din întreaga lume își arată măreția de Ziua Națională, mărturie, pentru fiecare popor, a civilizației, culturii și valorilor pe care le reprezintă acea națiune.

Pentru aromâni, data de 23 mai a devenit un simbol. Este Ziua Națională a Armânilor, deși, în acest moment, judecând după amploarea ei în toată lumea, este de fapt ziua lor internațională.
De când au început aromânii să sărbătoarească această dată? De la sfârșitul secolului XX. De ce? Este mult mai mult de explicat…

Originari din Peninsula Balcanică, timp de secole, ei și-au trăit acolo viața de păstori transhumanți, cum au fost la începuturi, apoi de cărvănari, agricultori (mai rar), negustori, meșteșugari, bancheri, scriitori, muzicieni, artiști. Ca orice neam…
Începând cu secolul XX, ei s-au împrăștiat în toate colțurile lumii purtați de valurile istoriei, o mare parte rămânând firește, în Balcani, acolo unde sunt autohtoni, iar deciziile politice ale marilor puteri le-au schimbat dramatic existența.

Ce s-a petrecut?
După anul 1900 au avut loc confruntări sângeroase interetnice în regiunile în care se aflau, soldate cu mii de victime; apoi au izbucnit războaiele balcanice. A urmat prăbușirea Imperiului Otoman, au apărut granițe noi.
După anul 1920 o parte dintre aromâni au fost dislocați din locurile în care trăiau (Grecia, Bulgaria, Serbia, Albania, Macedonia de azi) și au fost aduși în regiunea Cadrilater, recent intrată în componeța Regatului României, în calitate de coloniști. A urmat cedarea regiunii în 1940 și venirea în Dobrogea, un alt moment de pribegie.

După 1945, În Grecia a început războiul civil. Au murit mulți și în aceste confruntări. O parte dintre ei s-au refugiat prin Yugoslavia în țările comuniste. După 1949, aproape că nu au mai fost pomeniți în Balcani.
Apoi a urmat consolidarea comunismului, în țările din estul Europei.
În România, în anii ’50, din cauza tensiunilor de la granițe are loc deportarea în Bărăgan sau în alte zone, a celor considerați de altă origine și impunerea unui domiciliu forțat. Aromânii din Banat și cei din Dobrogea, aflați pe granițe au fost obligați să își părăsească din nou locuințele fiind considerați periculoși, din acest motiv.

Pentru unii a urmat fuga peste hotarele României, refugiul în lagărele de muncă pentru emigranți, pentru alții închisorile comuniste.
Toate acestea le-au provocat traume sociale ale căror urme unii le păstrază și astăzi, deși nu le-au trăit direct.

În cele mai multe familii de aromâni, istoria peregrinărilor lor prin viață, de secole, este cunoscută și transmisă din generație în generație, ca un ritual. Ca și cum, având atâtea morminte împrăștiate în locuri necunoscute, ei își duc în spate strămoșii, ca o povară de care nu ai voie să te lepezi. Ar fi enorm de multe de spus pe această temă: de la elementul identitar (nu de cetățenie) până la contribuțiile economice, culturale și științifice în cultura universală.
Da, universală…

Ca oricare grup, doresc și ei, aromânii ( armânii/vlahii/ makedon-armânii /etc. iată o înșiruire de denumiri, o nouă formulă prin care astăzi se subliniază divergența de opinii în ceea ce privește identitatea lor, chiar dacă există în fiecare stat în care trăiesc definiții oficiale) deci, doresc să marcheze și ei prin sărbătoare ceva ce îi definește.

Inițiatorii demersului Ziua Aromânilor au ales data de 23 mai ca fiind reprezentativă pentru identitatea lor.
Este ziua când, în anul 1905, printr-un decret (Iradea), Sultanul Abdul Hamid hotăra o primă recunoaştere oficială a aromânilor ca naţiune aparte în Imperiul Otoman. La 23 mai 1905, ministrul otoman al justiţiei şi cultelor, a făcut cunoscut acest document Patriarhului ecumenic de la Constantinopol, prin care se acorda aromânilor dreptul de a folosi limba în şcoală şi biserică şi dreptul de a fi reprezentaţi în administraţia locală.

În numărul 4(21) din 1988, pagina 180, redacţia revistei „Zborlu a Nostru” (Freiburg i. Br.,Germania; fondator Vasile Barba) propunea începerea unei discuţii pentru stabilirea zilei naţionale a aromânilor. La 21 mai 1989 organizaţia „Fraţii Manaki” din Bitolia, împreună cu câţiva membri ai societăţii „Pitu Guli” din Skopje au sărbătorit, pentru prima dată, Ziua Naţională a Aromânilor. Evenimentul s-a petrecut în cimitirul armânesc din Bitolia, acolo unde sunt îngropaţi Apostol Mărgărit şi Constantin Belimace.
În România prima sărbătorire a acestei date a avut loc în anul 1998, conform unor informaţii oferite de site-ul oficial al Societăţii de Cultură Aromâne.

În acest moment există dispute și asupra acestei date. Contestatarii zilei de 23 mai aduc alte argumente istorice și propun, tardiv aș spune, ziua de 10 mai. Aceste argumente sunt de dată recentă, astfel încât, odată intrată în conștiința grupului, e puțin probabil ca data de 23 să mai fie modificată.

Pentru păstrarea identităţii unui neam, credinţa şi limba sunt esenţiale, alături de tradiţii, atâtea câte mai pot rămâne într-o societate care se globalizează vrând-nevrând. Există şi alte câteva repere care dau, indiscutabil, stabilitate conştiinţei apartenenţei la un grup: alte momente istorice esenţiale, simbolurile vizuale precum stindardele, identificarea vechilor toponime alte ţinuturilor unde un neam a trăit.
De exemplu, când auzi că în Peninsula Balcanică există un vârf de munte cu numele „Oulu” sau o vale numită chiar „Valia Kalda”, te întrebi sincer cât de multe lucruri cunoşti despre trecut…
Dincolo de toate acestea, pentru aromâni este astăzi zi de sărbătoare. Un moment care îi unește și le oferă prilejul să își prezinte cultura, tradițiile.
Și demnitatea.

În această seară, în cadrul emisiunii ”Stil de viață”, de la ora 18.05, la Radio Constanța, este invitat compozitorul și interpretul Gică Godi, unul dintre cei mai cunoscuți creatori de muzică aromână. El locuiește în Statele Unite ale Americii iar interviul a fost înregistrat în toamna anului 2016.
Emisiunea poate fi ascultată și online la https://www.radioconstanta.ro/asculta-live/
Vă aștept.
Steliana Bajdechi

Foto (arhiva personală): Vranino Bulgaria, localitatea cunoscută sub numele de Gargalâc, de către aromânii stabiliți în Cadrilater, înainte de 1940. Biserica aromânilor colonizați aici.