FOTO: Ghiocelul – prima aromă de primăvară din Munții Măcin

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 8 martie 2017, 10:04

Aproximativ 50 la sută din flora României se găsește în Parcul Național Munții Măcinului (PNMM), spune directorul său, Viorel Roșca.

Pentru că ghiocelul este vedeta acestei perioade, directorul PNMM, Viorel Roșca, a precizat într-un interviu la Radio Constanța, că în Dobrogea există două specii unice în România. Se remarcă ghiocelul cu frunze îndoite (galanthus plicatus). Este o plantă rară, erbacee, perenă, înaltă de 12-25 de centimetri, având în partea subterană un bulb mic, globulos, tunicat de culoare brună. Se deosebește de ghiocelul comun prin frunzele bazale mai late, care au tendința de a se apleca pe dos, formând două cute longitudinale, de aici rezultând și denumirea sa, de ghiocel cu frunze îndoite. Floarea ghiocelului cu frunze îndoite este albă, solitară, așezată în vârful tulpinii, aplecată în formă de clopot și frumos mirositoare. Înflorește foarte devreme în lunile februarie –martie, uneori în iernile blânde, chiar și în ianuarie, iar perioada de vegetație este una scurtă, de doar câteva săptămâni. Crește în pădure, prin poieni și pajiști și este răspândită din estul României până în Crimeea. În România, ghiocelul cu frunze îndoite a fost semnalat doar în județul Tulcea și este o specie amenințată cu dispariția.

Brândușa aurie (crocus chrysanthus) este o altă raritate înflorită în aceste zile în Munții Măcin. Este o plantă ierboasă cu bulbi ce înflorește primăvara timpuriu, este originară din Turcia, la noi în țară fiind semnalată, doar în județele Constanța și Tulcea. Este o plantă gingașă cu petalele florii, în formă de cupă de culoare aurie, de unde vine și denumirea populară a speciei. Planta are o înălțime mică (7-12 cm), tulpina ei dezvoltându-se la suprafața solului, iar cele 3-5 frunze ale sale sunt lungi și înguste.
Brândușa aurie vegetează în tufărișurile de cărpiniță și în pajiștile de pe culmile pietroase ale dealurilor.

În Parcul Național Munții Măcinului, specia este inclusă în Lista Roșie a Plantelor din România. În alte țări, specia este încrucișată cu alte soiuri și cultivată, fiind folosită ca plantă ornamentală.

Brândușa vărgată de stepă sau Șofrănel reticulat (crocus reticulatus) este puțin mai înaltă decât cea aurie, atingând în perioada de înflorire, 18 cm. Crește în pajiștile stepice de pe culmile Munților Măcinului, pe marginea pâlcurilor de pădure și tufărișuri. Este întâlnită în sud-estul Europei, cu extindere spre centrul Rusiei, Ungariei și nord-estul Italiei. În România se găsește sporadic în județele Bihor, Arad, Caraș-Severin, Mehedinți, Dolj, Buzău, Constanța, Tulcea, Galați, Vrancea, Vaslui și Iași.
De la baza tulpinii pornesc 3-6 frunze lineare și înguste, late de 2 mm și lungi de 2-4 cm, în perioada de înflorire. Florile sunt de obicei solitare, în formă de cupă atunci când sunt deschise, cu șase petale albe sau alb-violet pe interior, iar la exterior prezintă dungi maro închis. Înflorește în lunile februarie-martie.

Primăvara în Munții Măcinului este anotimpul prielnic și pentru talpa leului (gymnospermiu altaicum),
pribolnic (orchis simia), bujorul românesc (paeonia peregrina), clopoțelul dobrogean (campanula romanica), ciucușoara de stâncă (alyssum saxatile), merinana (moehringia grisebachii).

Nici orhideea nu lipsește din Rezervația Naturală Munții Măcinului. Se numește popular, pribolnic, face parte din Familia Orchidaceae și înflorește în perioada mai-iunie. Specia este răspândită în sudul și vestul Europei, cu extindere spre nord, până în sudul Angliei și sud-vestul Ungariei, Caucaz, Asia Mică, Iran, Africa de Nord. În România, o putem întâlni în județele Caraș-Severin, Mehedinți, Constanța și Tulcea.
Este o plantă ierboasă perenă cu tuberculi întregi, globuloși și cu rădăcini fibroase. Tulpina este aeriană, cilindrică, înaltă de 30-40 cm, de culoare verde deschis ce prezintă la bază trei frunze lucioase în formă de teacă. Florile au culori de la cenușiu deschis violaceu, până la cenușiu deschis purpuriu și înfloresc dinspre vârf în jos. Toate speciile de orhidee din țara noastră sunt ocrotite de lege ,pentru că sunt taxoni rari și vulnerabili.

Cei care doresc să viziteze PNMM au la dispoziție 6 trasee turistice (Culmea Pricpopanului, Țuțuiatu, Dealul cu drum, Cozluk, Valea Vinului, Vârful Crapcea), 3 poteci tematice (Poveștile Măcinului, Valea Jijilei și Fântâna de Leac) și un traseu ecvestru (ruta: Padoc PNMM –Valea Arsu-Vf.Arsu –Vf.Șaua Mare-Vf.Arheuziu-Vf.Archizei –Vf.Lifante-Vf.Pietrele Albe-Vf.Mangina-Valea Puturoasa-Padoc PNMM) .

Pe jos, călare dar și cu bicicleta pot fi vizitați Munții Măcin. Traseele de cicloturism au dificultate medie și fac legătura între localitățile limitrofe parcului, pe drumurile existente.

În jurul parcului trăiesc 19 comunități locale , aproape 30.000 de locuitori cu ocupații tradiționale dobrogene și ale minorităților ce trăiesc în acest ținut dintre Dunăre și mare.

Pe creste și la poalele munților sunt cetăți antice și mânăstiri ce constituie puncte de interes pentru ecoturism și turism religios, pe lângă cel peisagistic. Prima manifestare importantă din acest an, va avea loc pe 27 mai și se va desfășura sub genericul ”Tradiții , oameni și natură”, de Ziua Națională a PNMM.

Până la localitatea Greci, unde există un Centru de informare turistică sunt din Constanța, 148 de km.

De aici, se ajunge cel mai repede pe Vf .Țuțuiatu (467 m). Traseul deși scurt este destul de solicitant și e de preferat a fi parcus primăvara sau toamna când nu este foarte cald. Până la pisc veți întâlni două izvoare să vă potoliți setea, dar atenție, debitul lor e scăzut în zilele toride ale verii. Camparea și focul sunt permise doar în locuri special amenajate care sunt semnalizate corespunzător.

Trebuie să mai știți că sunt strict interzise adunatul și defrișarea vegetației lemnoase de orice fel, în vederea aprinderii focului. Turiștii au obligația de a colecta deșeurile pe care le generează pe timpul vizitării parcului. Mai multe informații găsiți pe site-ul http://www.parcmacin.ro/

Un material realizat de Liliana Fustanela