Ministrul pentru BREXIT: Dacă decizia Înaltei Curți va fi menținută, va fi necesar votul ambelor camere parlamentare

Publicat de Adrian Băncilă, 3 noiembrie 2016, 18:38

Dacă decizia de joi a Înaltei Curți de la Londra, conform căreia guvernul britanic trebuie să obțină acordul parlamentului pentru declanșarea oficială a ‘divorțului’ de Uniunea Europeană, va fi menținută de Curtea Supremă, ea va face necesară votarea unei legi de către ambele camere legislative, a apreciat ministrul britanic pentru Brexit, David Davis, potrivit Reuters.

Trecerea unei legi prin parlament va necesita o perioadă mai îndelungată de timp decât adoptarea unei simple rezoluții, fiind nevoie de votul ambelor camere — Camera Comunelor și Camera Lorzilor—, ceea ce ar putea întârzia planurile guvernului de a invoca Articolul 50 din Tratatul de la Lisabona până la finalul lui martie 2017.

‘Judecătorii au stabilit ce anume nu putem face și nu exact ce anume putem face, însă presupunem că este nevoie de o lege a parlamentului, așadar atât a Camerei Comunelor, cât și a Camerei Lorzilor’, a afirmat ministrul Davis la BBC.

Guvernul va contesta însă această decizie, argumentând că referendumul a fost organizat în urma ‘unui vot de șase la unu în Camera Comunelor pentru a lăsa decizia în seama poporului britanic’.

‘Oamenii sunt cei pe care parlamentul îi reprezintă — 17,4 milioane dintre ei, cel mai mare mandat din istorie, au votat să ieșim din Uniunea Europeană. Vom respecta acest mandat în cel mai bun mod posibil pentru interesul național britanic’, a declarat Davis la BBC.

În pofida deciziei de joi a Înaltei Curți conform căreia guvernul nu are dreptul de a începe negocierile cu UE fără aprobarea parlamentului, prim-ministrul Theresa May insistă că are această autoritate, în virtutea unei convenții constituționale denumite Prerogativa Regală, după cum explică DPA.

Prerogativa Regală a fost folosită inițial de către monarh pentru a-și asuma decizii fără consimțământul parlamentului, însă în prezent astfel de hotărâri sunt luate în mod obișnuit de miniștri în numele suveranei.

Recurgerea la această prerogativă se bazează mai degrabă pe convenție, nu pe lege, așa încât nu există o listă exhaustivă a situațiilor în care poate fi utilizată.

Cele mai importante astfel de situații din trecut a fost legate de evenimente de politică externă, precum încheierea de tratate și declararea războiului și a păcii.

Sursa: Agerpres