JURNALISMUL, între relatarea de la faţa locului şi informaţiile culese de pe internet
Publicat de , 28 mai 2016, 19:59
Conectarea la Internet, YouTube și clipurile realizate de amatori au contribuit la crearea unei noi forme de jurnalism, care a îmbunătățit calitatea relatărilor la nivel internațional, în special cu privire la actualul conflict din Siria. Însă tehnologia nu va putea niciodată înlocui rolul primordial al jurnaliștilor, acela de martor ocular, a subliniat Lindsey Hilsum, editor la Channel 4 News, în cadrul unei conferințe susținute la Institutul Reuters pentru Studiul Jurnalismului din cadrul Universității Oxford, relatează AGERPRES.
Conectarea la internet a avut un impact deosebit de semnificativ: a remodelat comunicațiile la nivel mondial și a depășit granițele naționale. „Lumea este retrasată de conexiunile la internet”, a declarat Hilsum, citându-l pe Parag Khanna, autorul cărții „Connectography, Mapping the Future of Global Civilisation”, potrivit căruia există mai puțin de 500.000 de kilometri de frontiere în întreaga lume, dar peste un milion de kilometri de cabluri de internet.
O conectare mai eficientă la nivel internațional îi face pe jurnaliști să își poată verifica informațiile, să ajungă la persoanele de contact și să își găsească potențialele surse extrem de rapid, adesea instantaneu. De asemenea, o conectare mai bună face ca oamenii să fie mai la curent cu știrile și cu informațiile aproape peste tot în lume.
Potrivit lui Hilsum, accesul mai bun la informații s-a dovedit extrem de important pentru felul în care a fost reflectată criza refugiaților din Europa, atât pentru jurnaliști cât și pentru refugiați: „Am petrecut vara trecută în Balcani alături de refugiați. Șalupele mici ajungeau pe plajă și primul lucru pe care toată lumea îl întreba, de multe ori chiar înainte de a-și scoate vestele de salvare, era ‘unde este cel mai apropiat wifi?’. Vroiau să le comunice astfel celor rămași acasă că au ajuns în siguranță și să schimbe informații despre călătorie. Conectarea și accesul la informații au făcut această deplasare a refugiaților și a migranților posibilă”, este de părere jurnalista.”Toată lumea din Siria știe exact ce se întâmplă cu refugiații din Europa”, a adăugat ea.
Într-un alt exemplu, ea a descris cum, în timp ce se afla în Grecia, a postat pe Twitter că se îmbarca într-un feribot în Lesbos. „Un prieten de pe Twitter mi-a văzut postarea și în același timp a observat că un prieten de-al său, un refugiat din Erbil, a postat pe rețelele de socializare că se urca pe un feribot în Lesbos. Mi-a transmis această informație pe Twitter alături de o poză a refugiatului și în câteva minute l-am găsit pe același feribot. Este extraordinar modul în care se pot face aceste conexiuni instantaneu”, a precizat ea.
YouTube și jurnalismul amator au schimbat de asemenea modul în care jurnaliștii relatează despre știrile internaționale, în special despre conflicte. Puține instituții de presă își trimit acum angajații în Siria din cauza riscurilor. „A fost un război catastrofal de periculos de acoperit. YouTube a devenit o parte extrem de importantă” în acest proces”, a mărturisit Hilsum, referindu-se la un comentariu făcut la un moment dat de Marie Colvin, jurnalista de la Sunday Times ucisă în timp ce relata despre asediul orașului Homs în 2012.”Marie obișnuia să spună uneori că se simte singura reporteriță rămasă într-o lume a YouTube-ului”, își amintește Hilsum.
