Punte între lumi, la Universitatea ”Ovidius”. Studenți, elevi și deținuți, într-un proiect comun

Publicat de Bogdan Comșa, 13 aprilie 2016, 18:01

„Creaţie în recreaţie” este un proiect mai amplu în organizarea căruia s-au implicat Asociaţia Logopezilor din România, Filiala Constanţa, penitenciarul Poarta Albă şi Facultatea de Psihologie şi Ştiintele Educaţiei din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa.

Una dintre activităţile acestuia a reunit, miercuri, la Universitatea ”Ovidius”, în patru ateliere de lucru elevi, studenţi şi deţinuţi.

„Cred că cel mai important lucru este ca studenţii să perceapă acest fenomen al privării de libertate prin ochii specialistului. Stând laolată se vor debarasa de prejudecăţi şi de această psihologie socială. Cel mai bun indicator, al efectului pe care-l are o astfel de activitate asupra lor, este comparaţia pe care o facem între reacţia studentului când anunţăm activitatea şi feed-back-ul primit după încheierea ei. Psihologul sau asistentul social trebuie să fie persoana care îi ajută să se reintegreze.”, a declarat conf. univ. Daniela Căprioară, prodecanul Facultăţii de Psihologie şi Ştiintele Educaţiei, din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa.

Studenţii şi elevii au învăţat de la deţinuţi cum să realizeze poşete sau coşuleţe din hârtie sau iconiţe pe scoarţă de lemn, dar, foarte important pentru ei, viitorii specialişti, cum să depăşească prejudecăţile:

„Avem oportunitatea de a învăţa lucruri noi de la nişte oameni de la care nu te-ai aştepta. Nu poţi să-i priveşti altfel, sunt oameni ca noi şi fiecare a avut motivele lui pentru care a făcut ceea ce a făcut.”, a declarat un student. De menționat că unii dintrei ei fac practică de specialitatea chiar la penitenciarul de la Poarta Albă.

„Acum am început să am o altă viziune despre ei.”, a completat colega sa.

Acţiunea de miercuri a avut un impact deosebit şi asupra deţinuţilor:

„Simt că redevin la normal, ceea ce este foarte important pentru mine. Sunt privat de libertate de şase luni. Este prima mea ieşire în comunitate, iar ca să poţi fi selectat, trebuie să îndeplineşti nişte condiţii, deci reprezintă dovada că este un parcurs normal pentru un om care-şi doreşte să fie reintegrat în societate. Dacă cineva mi-ar fi spus vreodată că lucrurile aceste mici sunt atât de importante, poate că nu aş fi crezut.”

O altă persoană privată de libertate a declarat: „În primul rând, ne simţim utili societăţii. Acolo tot timpul ne gândim la familii. Este o ruşine să ajungi acolo, dar… acolo se poate ajunge foarte uşor, vrând sau nevrând… Înainte credeam că, cine ştie? În penitenciar sunt tigri, lei, numai oameni răi, urâţi… Nu-i adevărat! Nu suntem hoţi, suntem nişte persoane lipsite de libertate.”

Câteva dintre obiectele realizate în cadrul acestor ateliere vor fi dăruite bâtrânilor de la Căminul pentru persoane vârstnice din Constanţa, dar şi copiilor dintr-un centrul de plasament.

Puteți asculta și versiunea audio a reportajului realizat de Teodora Baumann: