Profesorul universitar Marcel Tolcea contestă modificarea legii 41
Publicat de , 8 martie 2016, 20:24 / actualizat: 21 martie 2016, 16:27
Proiectul de modificare a legii de funcționare a Radioului și Televiziunii publice depus pentru a fi adoptat în procedură de urgență la parlament pornește în expunerea de motive de la datoriile de 170 de milioane de euro acumulate de TVR.
O situație de criză a TVR, deși instituția funcționează după aceeași lege ca și Radioul public, care nu a avut și nu are datorii.
Profesorul universitar Marcel Tolcea a vorbit despre această inițiativă legislativă și a precizat că o lege organică nu poate fi modificată printr-o procedură de urgență.
„Nu cred ca un asemenea lucru se poate face, așa, pe o hârtie, pe care semnează 20, 30 parlamentari din orice partid.
Unu la mână, un asemenea proiect necesită implicarea mai multor segmente din societate.
În niciunde, nu se pomenește despre faptul că în Franța, de pildă, atunci când este ales president director general, el este deasupra oricăror influnțe.
Acest lucru, se poate face doar printr-o asemenea dezbatere, și să schimbi legea, aceasta organică, printr-o procedură de urgență, este absolut, inadmisibil.”
Intenţia declarată a iniţiativei legislative a senatorului PSD Georgica Severin este aceea de a rezolva criza din TVR.
Institutia se confruntă cu două mari probleme: o datorie de aproximativ 170 milioane de euro şi o audienţă aproape de zero.
Prezent la Radio Timisoara intr-o emisiune ce a dezbatut aceasta tema, profesorul universitar Marcel Tolcea s-a referit la modul in care stirile unui post comercial de televiziune fac audienta, in comparatie cu cele ale Televiziunii publice.
„Mi-am notat aici, dacă știrile ProTv de la ora 19:00, adună în medie, peste un milion de telespectatori, pe fiecare ediție, TVR are audiențe de 5 ori mai mici, reușind să mobilizeze doar două sute de mii de spectatori, la principalul său program de știri. Diferența dintre modul de a concepe știrile tabloid, și selectarea știrilor, nu are cum să încapă în modelul serviciului public.
Noi nu facem altceva decât să fim naivi, să credem că o știre cenușie, lipsită de „vino-ncoa”, poate să mai atragă atenția telespectatorului.
Doar TVR-ul, de pildă, cât și radioul public, poate să transmită, sau poate să formeze.
Serviciul public te invață cum să reacționezi în fața unor lucruri, pe care altfel nu le-ai înțelege și să-l pui pe radactorul de la radio sau de la televiziune, să facă lucruri tabloide, este o iluzie.”
