Ovidiu Miculescu consideră că nu legea a distrus TVR-ul, ci managementul

Publicat de , 23 februarie 2016, 12:55 / actualizat: 19 martie 2016, 17:58

Societatea Română de Radiodifuziune este printre puţinele servicii publice din România, dacă nu chiar singurul, care şi-a dovedit, prin rezultate cuantificabile, performanţa atât din punct de vedere editorial, cât şi financiar. Cifrele de audienţă, execuţiile bugetare ale ultimilor ani, sondajele sociologice efectuate în rândul publicului, prestigiul de care se bucură pe plan internațional sunt probe incontestabile ale felului în care SRR își onorează zi de zi misiunea publică.

Toate aceste rezultate de necontestat, evidenţiate în Rapoartele anuale de activitate înaintate Parlamentului României, instituţie căreia S.R.R. i se subordonează, au fost obținute respectând, în literă şi în spirit, Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR) şi Societăţii Române de Televiziune (TVR).

Invocarea astăzi a unor inadvertențe în corpul Legii și a le folosi ca argument în a explica „criza în care se zbate de ani de zile TVR” este proba unei abordări nerealiste, sortite din start unui dureros eșec. Nu Legea a împins TVR în situația dramatică în care se află, ci modul în care a fost condusă până în prezent. Orice afirmație privind cusururile Legii (cu siguranță perfectibilă, ca orice altă lege) este flagrant infirmată de funcționarea și rezultatele SRR. O Lege proastă are efecte catastrofale oriunde se aplică. Cum poate susține cineva că Legea e vinovată când bilanțurile activității celor două societăți pe care le guvernează, SRR și TVR, sunt atât de diferite?

A ne imagina că TVR va fi salvată prin intervenții abrupte în Lege, în total dezacord cu mecanismul de funcționare a celor două societăți, nu numai că nu va produce providențiala salvare a televiziunii publice, dar riscă să producă grave și ireversibile perturbări în stabilitatea editorială şi financiară a SRR.
Societatea Română de Radiodifuziune a avut de-a lungul anilor o constantă politică sincronizată permanent cu agenda cetăţeanului plătitor de taxă; iar această relaţie dintre un serviciu public şi oameni s-a consumat într-o deplină reciprocitate. Românii care plătesc taxa radio ascultă, primesc, într-o proporţie covârşitoare, programele posturilor Radio România şi beneficiază de toate produsele generate la nivel naţional sau internaţional de SRR. Niciun articol, niciun paragraf din Legea de funcționare nu a împiedicat SRR în buna și eficienta desfășurare a activității.

Managementul neperformant și perpetuat al TVR de după 2005 este singurul și adevăratul vinovat de situaţia de-o gravitate fără precedent în care a ajuns astăzi Societatea. Invocarea Legii 41/1994 ca pretext pentru lipsa de performanţă este inacceptabilă, câtă vreme serviciul public de televiziune a înregistrat în anul 2004 un profit net considerabil, conform Raportului de activitate al Consiliului de Administrație depus la Parlamentul României. În tot acest interval SRR a performat și performează respectând acelaşi act normativ! Deci nu Legea nr. 41/1994 este o piedică în calea performanței TVR.

Conform sondajelor de audienţă, în acest moment, cu peste 4,5 milioane de ascultători, Radio România este principala sursă de informaţii pentru public. De asemenea, într-o lume a tabloidizării şi subordonării mediei pe criterii discutabile, postul public de radio este cel mai important promotor al culturii autohtone la nivel național şi internațional.

Orice comparaţie între cele două societăți este menită să demonstreze faptul că succesul şi stabilitatea sunt posibile sub actualul cadru legislativ. Guvernați de aceeași lege, în timp ce SRR a construit Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus (unul dintre cele mai mari şi respectabile din Europa) și Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio (o manifestare cu caracter de unicitate în peisajul cultural şi mediatic internaţional), TVR a închis canalul Cultural, singurul de gen în plan național! Totul depinde numai și numai de oamenii care au în mână corpul Legii, de capacitatea acestora de a reuși performanțele profesionale pe care Legea le permite!
Orice discuţie menită să scoată din impas TVR, chiar şi într-un an electoral, trebuie să beneficieze de abordări serioase şi competente cu toți actorii implicați, analizate în context mediatic internațional şi nu exclusiv la nivel politic.

Propunerea de modificare a Legii 41, aşa cum este ea acum, făcută ”pe picior” în procedură de urgență, fără consultări cu cele două societăți vizate, cu specialiștii în domeniu, nu reprezintă decât o ”perdea de fum” menită să ascundă incapacitatea celor responsabili de găsire a unor soluții reale și eficiente pentru a asigura redresarea financiară a televiziunii publice, în deplin acord cu Legea!

Punctul central al inițiativei legislative, imaginat ca o soluție de salvare a TVR-ului, rezidă în separarea funcției de decizie la nivelul conducătorului societății, ceea ce demonstrează o cunoaştere cel mult aproximativă a mecanismelor de funcţionare a celor două servicii publice.

În plus, temelia acestei construcții este neconstituțională.

Aplicarea acestei modificări și nu numai a acesteia (de exemplu cele referitoare la desemnarea, funcționarea și atribuțiile Comitetelor Directoare) ar putea produce blocaje cu adevărat incontrolabile la nivelul tuturor palierelor celor două servicii publice. Un management performant înseamnă înainte de toate coerență în actul decizional, atribuții și responsabilități distinct marcate și asumate, pârghii clare și funcționale precum și un singur centru de comandă (verificat, desigur, de Consiliul de administrație). Totodată, operarea mecanică a unor asemenea modificări, fără a acorda palierului de management executiv pârghiile de acţiune necesare şi libertatea de a aplica legile specific industriei, inclusiv în mass-media publică, nu reprezintă o garanţie a performanţei şi, cu atât mai puţin, a îmbunătăţirii situaţiei financiare. Chiar si o propunere minora de modificare a Legii 41 trebuie sa aiba o finalitate realistă, funcțională și benefică serviciilor publice a căror activitate o reglementează.

Schimbarea legii de dragul schimbării va afecta nu doar calitatea actului editorial, cu influenţe directe asupra dreptului la informare pentru milioanele de ascultători şi useri, dar va avea efecte şi asupra SRR ca organizație: amestecarea atribuţiilor de conducere, perturbarea lanţului de decizie, demotivarea salariaţilor şi a managerilor, măcar prin prisma faptului că această iniţiativă legislativă superficială ar induce ideea că politicul ar premia incompetenţa managerilor TVR şi ar sancționa rezultatele foarte bune, palpabile, ale managementului şi ale personalului de execuţie din SRR.

Este această inițiativă legislativă o soluție pentru acoperirea/recuperarea celor aproape de 200 milioane euro a TVR? CU SIGURANȚĂ, NU!

În schimb, această inițiativa legislativă poate să compromită stabilitatea, performanța profesională și eficienta financiara a SRR.

Cu alte cuvinte, să fie letală pentru SRR!