(AUDIO) Vorba aceea – Ce distracție…ce mișto!
Publicat de Larisa Calistru, 27 august 2015, 08:08
Este ușor de observat că limbajul tinerilor de azi, dar nu numai, este “presărat” cu argouri. Dicționarul de argouri cuprinde nu mai putin de 25.000 de cuvinte, noi vom lua însă în discutie trei termeni extrem de des intalniti. Cuvinte ca “mișto”, “nașpa” sau “nasol” se pot auzi pe stradă, în școli, cluburi etc, intrând în vocabularul de bază al multor vorbitori.
Lingviștii considerăcă acest tip de limbaj se utilizează din dorința de epata, de a solidariza cu o anumită categorie socială, cu un grup (în cazul elevilor, studenților) sau, în unele situații, pentru a nu fi ințeleși de ceilalți (în această categorie intrând deținuții și, in general, cei considerati paria societății).
“Misto” – argou (adj. invariabil si adverb) înseamnă care este foarte bun, foarte frumos, “la misto”- batjocoritor, ironic; “a lua pe cineva la misto”- a-si bate joc, a ironiza. Mişto este, fără îndoială, cuvântul fundamental al argoului românesc: prin răspândire, vechime şi chiar prin sens – pentru că exprimă cea mai generală apreciere pozitivă. Cuvîntul provine din limba romaní, sursa principală de împrumuturi a nucleului argotic românesc.
Argoul “naspa” (adjectiv invariabil si adverb) s-ar traduce prin foarte urat, foarte neplacut. Tot de provenienta romani este și “nasol/nasoala” – din originalul “nasvalo” – bolnav sau “nasul” – rău meschin, care a primit, mai ales în vocabularul adolescentilor, sensul de “urât, de proastă calitate, încurcat, neplăcut, cu urmări rele”.
Un asemenea limbaj este caracteristic unei categorii sociale restrânse.
Și nu uitați vorba aceea: M-ai cucerit când am observat că vorbești și scrii corect gramatical.
