Revine teatrul antic la dramaticul constănţean

Publicat de , 15 iunie 2015, 16:32

Între teatrul actual, aşa cum îl vedem noi astăzi şi cel antic este o distanţă colosală. Altfel se recita acum 3000 de ani, în amfiteatre, altfel se rostesc replicile acum. Pentru spectatorul contemporan teatrul antic este ceva straniu: coruri, vaiete, strigăte, rostiri energice, gesturi ample, muzică obsesivă, uneori înspăimântătoare. Spectacolele antice se regăsesc în Grecia de astăzi şi atrag mulţi turişti.

O imagine se poate forma şi aici, la Marea Neagră, dacă asişti la ultimul spectacol al dramaticului constănţean, „Metamorfozele iubirii”, adaptare după autorii antici Eschil, Sofocle, Euripide şi Aristofan, după un scenariu scris de Anaid Tavitian şi Liviu Manolache, acesta din urmă semnând şi regia spectacolului.

Căci la Constanţa, la Teatrul de Stat, după aproape 30 de ani, s-a putu urmări pe scenă teatru antic.
Muzica interpretată în direct, folosindu-se instrumente asemănătoare cu cele antice, a fost elementul cheie al serii, alături de mişcarea scenică impecabilă, coordonată de Mălina Andrei, care îşi merită reputaţia de a fi una dintre cele mai bune coregrafe de teatru din România. Liviu Manolache s-a ocupat de muzică împreună cu Adrian Mihai şi Cosmin Mihale.

Stranie desfăşurare de energii, eroinele cele mai interesante din teatrul antic au prins viaţă preţ de o oră şi jumătate. Cine au fost ele?
Electra (interpretată de Laura Iordan) a fost în mitologia greacă una dintre fiicele lui Oceanus.
Antigona (Georgiana Mazilescu) a fost fiica lui Oedip, regele cetăţii Teba.
Praxagora (Luiza Martinescu-Toma) este eroina unei comedii a lui Aristofan.
Medeea (Dana Dumitrescu) fără ea, Iason nu ar fi putut să obţină Lâna de Aur.
Hecuba (Nina Udrescu), figură tragică, a avut numeroşi copii care, mai toţi, au murit sub zidurile Troiei sau, după distrugerea cetăţii, au fost duşi în captivitate.

Tabloul antic a prins contur şi cu suportul costumelor şi decorurilor realizate de scenografa Sanda Mitache.

Tragedia, comedia şi piesele satirice jucate erau foarte apreciate de grecii antici.
Piesele satirice tratau subiecte mitologice într-o manieră comică. Cei mai cunoscuţi dramaturgi din Antichitatea greacă au fost Eschil, Sofocle şi Euripide, iar cel mai renumit autor de comedii era Aristofan.
În interpretarea rolurilor, actorii îşi acoperea fetele cu măşti, pentru a semăna cu personajele pe care le interpretau. Măştile erau făcute din în, piele, lemn şi desenate în diverse moduri, pentru a exprima bucuria, tristeţea, uimirea. Actorul putea schimba mai multe măşti în timpul unei piese. Aşa s-a întîmplat şi în cele două spectacole de la sfârşitul săptămânii, la dramaticul din Constanţa, spectatorii fiind încântaţi şi răsplătindu-I pe actori cu puternice aplauze.