VIDEO: Distracție la mare în 1969 (arhivă)
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 25 martie 2015, 21:30 / actualizat: 26 martie 2015, 8:33
Tnerii din ziua de azi susțin, fără îndoială, că nu prea aveai ce face la mare în vremurile acelea, comparând cu ce au ei acum la dispoziţie, însă cei care le-au apucat i-ar contrazice.
În anii ’60-’70, România avea un litoral de invidiat, care rivaliza cu cele mai importante destinaţii de acest gen din Europa şi chiar din lume.
Distracţia pe litoral a început să fie ţinută mai din scurt după anii ‘80, când Nicolae Ceauşescu a decis ca localurile să fie închise la ora la 22:00.
De asemenea, stațiunile din sudul litoralului erau foarte apreciate.
”Cele şase staţiuni înşirate de-a lungul unui ţărm dantelat, pe o distanţă de 8 km, între Lacul Tatlageac şi Mangalia, au fost amenajate în perioada 1965-1973, formând un ansamblu cunoscut sub numele de Mangalia-Nord:
Neptun şi Olimp sunt cele mai elegante şi mai luxoase staţiuni din sudul litoralului românesc. Staţiunea Neptun a fost inaugurată în 1967, în zona unde se afla pădurea şi mlaştina Comorova. Staţiunea Olimp este considerată cartierul nordic al staţiunii Neptun. Construcţia staţiunii a fost finalizată în 1972.
Jupiter intră în circuitul turistic în iulie 1968, când sunt date în folosinţă primele hoteluri împreună cu primele căsuţe ale Satului de vacanţă ,,Zodiac”.
Cap Aurora este cea mai mică staţiune din salba de staţiuni Mangalia-Nord, fiind inaugurată la 1 iulie 1973.
Staţiunea Venus, cu numele inspirat de zeiţa frumuseţii, a fost inaugurată în 1972.
Saturn este cea mai sudică staţiune sezonieră a litoralului, aflată în prelungirea oraşului Mangalia. Este intrată în circuitul turistic din vara anului 1971.
Mangalia este o staţiune balneoclimaterică permanentă. Oraşul a fost întemeiat la începutul secolului VI î.Hr. sub numele de Callatis, de către coloniştii greci veniţi din Heracleea Pontica, pe locul unei aşezări autohtone mai vechi, Cerbatis. Sub denumirea de Mangalia (Pangalia), localitatea este menţionată în secolul al XII-lea într-o hartă realizată la Pisa. Ca staţiune se dezvoltă după al doilea război mondial, dar mai ales odată cu construirea salbei de staţiuni de pe litoralul românesc. Este cea mai sudică staţiune, situată la 44 km de Constanţa, la aceeaşi latitudine ca oraşul francez Nisa.” – sursa aici
