(AUDIO+FOTO) Post de voie, post de ne-voie

Publicat de Liliana Fustanela, 25 martie 2015, 13:58 / actualizat: 22 aprilie 2015, 17:11

”Postul de voie” este jertfă plăcută, postul de ”ne-voie” este post impus de o anumită situație, este post terapeutic!

În plin post al Paștelui, conf.univ. dr. Floarea Damaschin a vorbit la Curtea Brâncovenească, marţi, 24 martie, despre ”Postul de voie și Postul de ne-voie”!

”Postul de voie este postul ascultării.Vrei sau nu,intri într-o altă conjunctură între tine și Dumnezeu. Este postul liberului arbitru,dar fiecare îl înțelege după cum dorește. Raportarea noastră față de Dumnezeu este diferită. Întotdeauna trebuie să ne gândim, să ne punem întrebarea:Îi place lui Dumnezeu ceea ce fac? De exemplu: vrem să facem gogoși…. Îi place lui Dumnezeu ceea ce am de gând să fac? Este întrebarea care trebuie să ne frământe, pentru a scăpa de pofte în timpul postului, susține conf. univ. dr.Floarea Damaschin.
În zilele noastre s-a ajuns la un post extrem de dulce, cu apă și foarte multă mâncare. Postul de voie este post de jertfă bună, este un fel de depozit pus în banca lui Dumnezeu, din care dacă va fi nevoie, să putem lua un credit”, mai spune aceasta.

”Cine luptă pentru Dumnezeu și neamul său,chiar singur de va fi ,nu va fi învins niciodată!”

Dumnezeu a lăsat pentru toți ceva care să ne vindece! Dacă nu ținem post de voie, post preventiv, putem ajunge în situația să ținem post de ne-voie, adică un post obligatoriu, terapeutic, medical.

Copiii și animalele pot ține post de ne-voie absolut. De câte ori nu ați fost tentate, dragi mame, când copiii zac la pat, cu stări febrile, să faceți orice să-i dați măcar căteva linguri de apă sau ceai, gândind că se deshidratează?

Ei bine, conf. univ. dr. Floarea Damaschin spune că nu trebuie să-i forțăm pe copii să consume neapărat ceva, până nu se consumă starea de boală, prin care copiii trec. Când încep să-și dorească singuri să mănânce, e semn că se vindecă.

În trecut, postul de ne-voie era ținut de poporul român ortodox, ca jertfă. Ștefan cel Mare și Daniil Sihastru posteau o săptămână înainte de război și după război, ca semn de mulțumire pentru ajutorul primit de la Dumnezeu.

Postul de ne-voie ne face să ne autodescoperim niște trăiri, dispoziții pe care nu am fost conștienți că le avem, ne face să trăim într-o relație cu Dumnezeu, conștienți de prezența sa.

Viața se scurge între Crăciun și Paște, viața este un examen zilnic, pentru ca la sfârșitul ei să te poți bucura de  Înviere. Este o minune să te raportezi la Postul Crăciunului și la Postul Paștelui. Permanent asistăm la minuni în viață, dar nu întotdeauna suntem capabili să le vedem.

Postul însoțit de rugăciune are valoare. Biserica nu trebuie frecventată doar la botez, nuntă și îngropăciune, cum nu e locul unde ne găsim să purtăm discuții sau să îi judecăm pe preoți. Post și rugăciune înseamnă credință! Poporul român este un popor creștin!

Prima poruncă biblică: „Să nu mănânci!”, ca orice poruncă a fost şi a rămas sub imperiul liberului arbitru. Pare un non sens, dar respectarea postului din poruncă este libertate, libertate înţeleasă, astfel că postitul din poruncă este post de bună voie!

Poţi însă… să mănânci… şi vezi după aceea de ce era necesar să respecţi porunca, căci făcând neascultare ajungi să posteşti de ne-voie!

Postul de bună voie, postul religios, este postul preventiv, cel care te fereşte de suferinţele sufletului şi ale trupului. Postul de ne-voie este postul medical, postul terapeutic, postul impus de starea de suferinţă în vederea vindecării şi vrei/nu vrei eşti mult mai obligat/motivat să-l ţii!

Despre atitudinea faţă de porunca postirii care are la bază pofta, gândul, mintea şi rugăciunea a vorbit la Curtea Brâncovenească, de pe str Vasile Lupu, Constanţa – conferenţiar univesitar dr. Floarea Damaschin. O acțiune organizată de Asociația ”Eduvit” Constanța.

(lilianafustanela@radioconstanta.ro)