Feerica imagine! Iarna pe ulița unui sat idilic, pitit ca intr-un joc de-a v-ati ascunsa,undeva intre două dealuri și o vale, chiar dacă la ușă, calendaristic vorbind, bate primăvara.Iarna cu copii zâmbitori, jucăuși, cu sănii și bulgări de nea, roșii în obraji și suflându-și în pumnii mici să-i incălzească, doar-doar or mai prinde încă o oră de joacă pe derdeluș.Iar noi, locuitorii marelui oraș, cu claxoane,nori de praf cărămiziu pe mașini,nervi întinși la maximum așteptând culoarea verde în intersecție sau autobuzul RATC, clipim mai lung și ștergem necruțător din priviri imaginea idilică.Iarna pe șosea în marele centru urban nu-i o fericire și nu are pic de strălucire.Cuvinte grele, adresate altor șoferi, mâini încovoiate amenințător la adresa celor care nu trec destul de repede sau des cu \"lama\",întârzieri la serviciu sau la întâlniri de afaceri și așa mai departe.Dar...se poate mai departe? Mai departe unde? Într-o perpetuă încrâncenare mărginită dintr-o parte de fuga după cât mai multe surse de venit și de alta de dorința de a ajunge măcar cu o secundă înaintea altuia pentru a-i lua locul, bunul,banul, funcția dau poate...umbra.Sa mai clipim odată lung și, poate, măcar pentru o secundă, să mai vedem ulița aceea, cu copii îmbujorați și larmă voioasă.Altfel, rămânem doar cu o cenușie iarnă în luna lui Marte...

Editorial adaugat de Daniel Sîrbu in 09.03.2010