Au trecut toate perioadele electorale ale momentului,iar partidele politice s-au apucat de reformă.De cea internă, pentru că reforma generală au lăsat-o în mâna Guvernului, că doar de-aia e Guvern,nu?...să guverneze.Politicienii au o singură preocupare:reformarea propriilor partide.
Multumiți sau nu de rezultatele ultimelor alegeri, toți clamează acum necesitarea reorganizării partidelor.Dacă pentru unii usturimea unei înfrângeri greu de digerat i-a făcut să ceară schimbarea la vârf, pentru alții savoarea victoriei s-a disipat foarte repede, bătută de vântul aspru al declarațiilor venite din interiorul respectivului partid.
Una peste alta, în România se vorbește de reformarea clasei politice imediat după ce primul Parlament al României postrevoluționare a fost validat.Să facem un calcul: dacă primii senatori și deputați aveau, în acel moment, vârste între 40 și 60 de ani, ar trebui ca acum să fie tineri pensionari de 60,70 și 80 de ani, iar locul lor pe fotoliile Camerei sau Senatului să fi fost deja luat, în majoritate, de politicieni cu vârste între 35 și 55 de ani, adică de aceia care, în 1990, aveau 15,25 sau maximum 35 de ani, oameni cu intelectul tânăr,nepervertit de ideile comuniste și dornici de schimbare,de reformă,de principii sănătoase și viabile.
Ce s-a întâmplat cu reforma,ce s-a întâmplat cu principiile, cu idealurile, dacă exact aceeași politicieni cer acum, în cor, reformarea propriilor formațiuni.
Inconsecvența vieții politice românești nu mai este o noutate. Însă persistența, cu obstinație, a acestei inconsecvențe sporește îngrijorarea cetățeanului, a alegătorului, că procesele electorale vor semăna tot mai mult cu un joc de “Nu te supăra,frate”. Cu singura deosebire că frații cei mari, puțini la număr,dar importanți, îi vor supăra zilnic pe frații cei mici, mulți și săraci, cu etalarea jocurilor lor scumpe, a mașinilor luxoase și a vilelor cu adevărat impozante.Dar, în definitiv, și democrația e un joc, nu-i așa?

Editorial adaugat de Daniel Sîrbu in 08.02.2010