D`ale cetăţenilor. Legea bunului simţ
Deunăzi, vedeam cu toţii la TV, un primar proaspăt ales, adus cu duba Poliţiei la primăriei, pentru a-şi prelua mandatul, în mod oficial. De unde era adus? Din arest.
În faţa primăriei, l-au întâmpinat zeci de simpatizanţi, cu lacrimi şiroaie pe obraji, care-l ridicau în slăvi şi-i deplângeau soarta. În faţa televizoarelor, asistau la spectacol mii de români, fiecare cu părerea lui în braţe. Unii priveau revoltaţi, alţii ridicau din mână a lehamite, alţii se uitau înduioşaţi şi alţii se întrebau retoric: „unde-i dom`le justiţia, în ţara asta?”
Astăzi, justiţia a cuvântat. Într-un interviu la Radio România Actualităţi, ministrul Justiţiei, Raluca Prună, referindu-se la persoanele cercetate penal care candidează, a declarat că nu se poate reglementa la nivel de legislaţie bunul simţ dar că modul prin care se poate sancţiona acest lucru este votul cetăţenilor.
‘Persoana care este în cursul unei cercetari penale sau al urmaririi penale si care nu este înca o persoana condamnata este prezumata nevinovata. Acum noi nu putem reglementa la nivel de legislatie, cum sa spun, bunul simt – faptul ca daca eu ma aflu într-o procedura penala ar fi bine poate sa nu ma mai erijez într-un model pentru societate si sa ma prezint drept candidat care sa conduca cetatea. Sa conduca cetatea catre ce? Noi nu putem legifera asta, dar cred ca modul prin care putem sanctiona acest lucru este fiecare cu votul sau’, a afirmat Raluca Prună, la Radio România Actualităţi.
Aleşii ajunşi în faţa justiţiei susţin de regulă, că sunt nevinovaţi şi sunt victime ale unei prigoane. Alegătorii, ba îi cred – ba nu-i cred, ba-i simpatizează – ba aruncă cu pietre în ei, metaforic vorbind.
Deasupra tuturor controverselor e legea, care prevede clar că până în momentul în care judecătorul nu loveşte cu ciocănelul în pupitru şi nu dă o sentinţă definitivă, omul adus în faţa instanţei sub diverse acuzaţii, este considerat nevinovat. Şi în calitate de potenţial nevinovaţ poate chiar candida pentru o funcţie publică. Legea nu-i opreşte, după cum spune chiar ministrul Justiţiei.
Cu alte cuvinte, unde-i lege nu-i tocmeală iar unde nu e lege … dictează bunul simţ. Între timp, vuiesc opiniile şi acuzaţiile iar pamfletarii mai creativi propun chiar înfiinţarea Ministerului Bunului Simţ.
